"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Cred într-o Românie a eticii și demnității, ghidată de busola moștenirii noastre culturale, religioase și umaniste.  O Românie care respectă adevărul și îl transformă în temelie pentru viitor. Cred într-o Românie suverană care, cinstindu-și tradițiile și credința, privește cu încredere spre viitor.  O țară care stă mereu cu fruntea sus în fața lumii. Cred într-o Românie ascultată și admirată în Europa și în lume, cred într-o Românie victorioasă.  O națiune care își construiește prestigiul prin fapte și principii. Cred într-o Românie în care bunicii și părinții îi învață pe cei mici că educația este cel mai sigur drum spre succes.  O țară unde familia și școala modelează caractere și destine. Cred într-o Românie bine organizată, care simte cu inima caldă și gândește cu mintea rece.  Un stat care inspiră încredere și siguranță : armată puternică și modernă, o țară cu legi respectate și oameni ai legii ...

M-am născut în 11 aprilie 1971 la Arad, părinții mei fiind profesori în Birchiș. Tatăl meu este filologul Ionel Funeriu, iar mama, Dumnezeu s-o odihnească, Maria Funeriu, a fost și ea profesoară de limba română. Mai am o soră, mult mai inteligentă și cultivată decât sunt eu.  Cu sora mea mâncând vișine. Ea e supărată pentru că nu i-am dat vișine și mi-am pătat cămașa Primii ani de viață i-am petrecut cu părinții și bunicul meu matern la Săvârșin, iar pe când aveam vreo 2 ani familia mea s-a mutat la Timișoara, tatăl meu devenind cercetător la Academia Română, iar mama mea asistent universitar la Universitatea din Timișoara. Tatăl meu este un reputat filolog, opera sa majoră fiind o revizuire din temelii a teoriei versificației românești. În 1981 a publicat „Versificația românească, o perspectivă lingvistică”. Folosind principiile enunțate în teoria sa asupra versificației, tata a descoperit și a îndreptat sute de erori de editare a poeziei lui Alexandru Macedonski, descoperire care...