"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

În 2006 când am ajuns la Universitatea Tehnică din Munchen (TUM), universitatea era în plină perioadă de elaborare a dosarului de candidatură la Iniţiativa de Excelenţă Universitară lansat de Guvernul Federal din Germania. Prin această iniţiativă se acordau 2 miliarde de Euro universităţilor din Germania pe bază de competiţie. Am participat substanţial la elaborarea programului şi am fost unul dintre cei trei reprezentanţi ai universităţii (împreună cu preşedintele şi vicepreşedintele universităţii) care am prezentat evaluatorilor (majoritatea străini) conceptul IGSSE (International Graduate School of Science and Engineering). IGSSE împreună cu TUM Institute of Advanced Studies şi Iniţiativa Strategică au fost cei trei piloni pe care s-a bazat dosarul universităţii noastre. TUM, Universitatea Ludwig-Maximilian şi Universitatea din Karlsruhe sunt cele trei universităţi germane care au câştigat această competiţie. TUM a primit de la guvernul german în jur de 150 de milioane de Euro şi ...

Astăzi PSD a încetat să domine scena politică din România. Mă întreb de mulţi ani cum poate PSD să fie făcut KO. Au încercat partidele istorice, a încercat CDR, a încercat alianţa DA. Toate au reuşit parţial dar niciunul nu a reuşit să domine PSD total. Astăzi Traian Băsescu a făcut PSD Knock Out. PSD -la putere sau în opoziţie- ne-a obişnuit să facă agenda publică. Pentru că PSD -la putere sau în opoziţie- a avut ceea ce niciun alt partid din România nu a avut: structură instituţională funcţională. Care în mare parte se datorează lui Octav Cozmâncă. Iar o structură funcţională este, de obicei, învingătoare. Ca adesea, soluţiile problemelor dificile sunt foarte simple. Nu întâmplător am scris ieri despre normalitatea comportamentului primului-ministru în relaţia cu PSD şi (lucru mult mai greu!) cu PDL. Astăzi Preşedintele a găsit soluţia simplă, continuînd, într-o situaţie limită, să facă exact ceea ce scrie în constituţie că trebuie să facă un preşedinte. Să medieze. Deci să se compor...

Astăzi cred că în sfârşit am avut o zi normală în viaţa publică din România. Eu vreau să trăiesc într-o ţară în care oamenii publici sunt responsabili pentru ceea ce spun, în care a apărea la televizor nu este o rutină ci un moment în care ai ceva important de spus, în care se gândeşte mai mult decât se vorbeşte, în care noţiunea de stat înseamnă altceva decât un sac fără fund. De fapt vreau să trăiesc într-o ţară normală. Ministrul de interne al guvernului a fost anunţat că va fi revocat. După ce a declarat, cu subiect şi predicat pentru cine are un minimum de bună credinţă, că partidul primului ministru vrea să fure alegerile. În ce ţară normală un astfel de ministru ar fi rămas în funcţie mai mult de 5 minute? Am auzit, undeva în aprilie dacă nu mă înşel, un alt ministru al aceluiaşi guvern care spunea, în direct la Realitatea TV, că "nici nu mai am timp să mă ocup de minister, pentru că...". Într-o ţară normală nici acel ministru nu mai are ce căuta în guvern, indiferen...

Un eveniment politic semnificativ şi probabil benefic României a avut loc astăzi. Coaliţia stânga-dreapta se încheie. Şeful guvernului îşi continuă mandatul dar într-o configuraţie politică naturală, împreună cu liberalii. Costurile electorale ale guvernării sunt foarte mari pentru stânga: guvernul a impus reforme dureroase dar necesare (mărirea vârstei de pensionare cât şi o reformă a pieţei de muncă) după liniile trasate de politicile de dreapta. Electoratul nu numai că nu a reacţionat negativ la aceste reforme dar a perceput clar cine este suficient de puternic pentru a-şi onora promisiunile, cine este consecvent şi s-a orientat ca atare. Mai mult, în prima parte a coaliţiei stânga a fost dezbinată, dezbinare care a fost imposibil de recuperat mai apoi şi foarte dibace exploatată politic de către dreapta. Perioada de coaliţie împotriva naturii se încheie mai lin decât se estima, poate şi datorită unui protocol de guvernare negociat până la cele mai mici detalii. Cum poate această...

Politic, nu am fost niciodată de acord cu guvernarea împreună cu PS D. Desigur, niciun partid nu este o fată mare, dar toxicitatea PSD-ului a depăşit de mult limite imaginaţiei mele. Şi, chimist fiind, toxicitatea nu îmi e străină. Nu voi uita curând momentul în care s-a negociat programul de guvernare în jurul unei imense mese rotunde. Intrarea în scenă a lui Mazăre a fost demnă de o scenă de cinematografie clasică. Cu un impermeabil lung, înconjurat de curtizani, încerca să dea lecţii, în picioare Sulfinei Barbu despre cum este cu politicile europene în domeniul... mediului. Am admirat-o pe Dna Barbu cum l-a pus la punct, dar scena mi-a adus involuntar aminte de filmul " Once upon a time in America "... Şi arăta în toată splendoarea ei toxicitatea PSD. Am avut o tresărire de speranţă când l-am văzut pe Titus Corlăţean intrând. Dar după primele fraze m-am convins că se putea discuta mult mai bine cu un politruc UTCist din anii 80... Din punctul meu de vedere nici o cauză nu...

Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-am primit vreo dată a fost o dedicaţie de la Şerban Foarţă pe o traducere din Stephane Mallarme: Lui Dan, cu mină de grafit -Un diamant ce-a tras la fit- Traducerile, rele, bune, Din diamante fac cărbune, Sfidând tot simţul nostru ritmic Lui Pierre deci, un salut alchimic 1988 sau 1989

Ne apropiem vertiginos de 1000 de vizite pe blog. Nu ştiu dacă e de bine sau nu, dar cert este că avem aproximativ 130 de vizitatori zilnic. Astăzi am mai mult ca de obicei de muncă şi rămânem fără postare. Am totuşi două lucruri care îmi par interesante. În primul rând s-a dat drumul la bani pentru cercetare, în sensul că se plătesc datoriile din granturile contractate anterior. E şi asta un progres. Vezi anunţul aici . Într-al doilea rând, vă propun să vizionaţi şi să comentaţi această înregistrare . E interesant de la minutul 14 incolo. Pentru plăcere maximă daţi click pe pe steguleţul din josul barei de la player şi selecţionaţi "or" adică varianta originală, netradusă.

Am fost foarte neplăcut surprins de modul în care a fost tratat în media raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. În mare s-a spus că "Băsescu vrea liberalizarea prostituţiei şi legalizarea drogurilor". Am fost însă de-a dreptul revoltat de reacţiile politicienilor care spuneau "ţara arde şi baba se piaptănă" sau chiar a bisericii care este într-o stare de negare a realităţii în ceea ce priveşte acest subiect (corect este să spunem a feţelor bisericeşti care s-au perindat pe la televiziuni, pentru că nu ştiu ca BOR sau alte culte să aibă o poziţie oficială asupra raportului). Şi mai deranjat am fost de politicieni care pe la colţuri spuneau "nu trebuia Băsescu să intre acum într-un subiect atât de controversat". Da, prostituţia, drogurile sunt parte a societăţii. Da, ele sunt o sursă importantă de probleme sociale. Discuţia este foarte importantă şi oricine spune că "acum nu e momentul" este pur şi simplu ...

Un articol interesant la: http://www.ziare.com/actual/eveniment/09-23-2009/unul-din-500-de-romani-este-cercetator-895102 Acestea sunt date clare despre execuţia bugetară pe anul 2008 în domeniul cercetării. Voi reveni cu un comentariu. Mai jos o intervenţie în Parlamentul European despre libertatea cercetării unde, în final şi pe scurt, discut şi despre finanţarea cercetării. http://www.youtube.com/watch?v=2Bn24Jx8GwI

Începând de acum cercetarea din România va fi FINANŢATĂ şi nu DECONTATĂ. Altfel spus cercetătorii vor primi o suma consistentă de bani la începutul proiectului, aşa cum se procedează în mai toată lumea. Meritul revine asociaţiei Ad Astra pentru propuneri şi senatorului M. Hărdău pentru partea legislativă. Desigur, nu este o iniţiativă care va revoluţiona cercetarea din România dar va simplifica cu mult viaţa cercetătorilor şi a departamentelor financiare din institute. Este o intrare în normalitate. Îmi place să cred că am şi eu un mic merit pentru aceasta, incluzând în programul de guvernare al Guvernului Boc prevederea: "Finanţarea multianuală a proiectelor de cercetare, în acord cu practicile europene" tocmai cu acest scop. Sunt convins că în curând vom pune în practică şi celelalte prevederi din programul de guvernare. Pe lângă finanţare cred că cele mai importante măsuri sunt debirocratizarea, evaluarea granturuilor după criterii internaţionale şi asanarea instituţională...

Mai jos un articol pe care l-am scris in luna mai despre situaţia cercetării din România la cererea unei reviste de specialitate care circulă în Uniunea Europeană. In a way Mr. Economic Crisis seems to be any government’s friend: it is these days the culprit, and the perfect excuse, for any unpopular measures taken by governments. Yet, just as governments struggle to find answers for immediate threats to economy and increasing social demands, history has shown time and again that crisis situations are also good oportunities for profound changes difficult to implement in normal times. So has also claimed the Romanian premier, Mr. Boc, in a recent speech. And he is right: after all, the classical way to reform a system is to first stress it at the maximum and then provide the necessary changes as a way to heal it. As far as the research policy is concerned, the Romanian government with a little help of Mr. Crisis got the first part right: after several years of significant budget incre...

Zilele acestea este în toi discuţia despre comisarii europeni. România doreşte portofoliul agriculturii. Ar fi o realizare extraordinară pentru statutul României în Europa. Sunt însă semnale serioase că acest lucru va fi dificil. Barroso, eliberat de constrângerile diplomatice, va alcătui comisia astfel încât să-i maximizeze şansele de a trece prin Parlamentul European, al cărui moment de glorie este, o dată la cinci ani, votul Comisiei şi al bugetului. Asta înseamnă că va avea în vedere: o distribuţie a portofoliilor care să satisfacă ţările mari şi să nu supere prea multe tări mici şi medii nominalizări pe portofolii care să fie dincolo de orice suspiciune la nivel personal şi care să reprezinte excelenţa la nivel profesional. Până la încetarea mandatului meu, în iulie 2009, am purtat nenumărate discuţii pe această temă cu deputaţi din ţări mari şi în cercurile de la Bruxelles la care aveam acces. Semnalele nu erau încurajatoare, contra-argumentele fiind puternice. Unul dintre aceste...

Elocvent commentul lui Gabriel Preda la postul meu despre religia în şcoală. Îi răspund spunând că şi eu mi-am dat fetita la scoala. Astfel: dimineata, la ora 8:00 , intilnire a parintilor si copiilor in fata bisericii din sat. De la 8 la 8:45 slujba. 8:55 Cei care au ales sa nu mearga la biserica, precum si cei care au ales sa mearga se intilnesc in fata scolii. Fiecare copil are un corn al abundentei, facut de el insusi umplut cu exact 24 de mici cadouri, facute tot de el. Unul pentru fiecare nou coleg. 9:00 Copiii intra in holul scolii unde sunt asteptati de cei din clasa a II-a si a III-a. Care le fac o mica serbare cu cintece de bun venit si citeva jocuri. Copiii stau jos, pe mocheta iar parintii si dascălii scolii in jurul grupului de copii. 9:25 Copiii de a II-a si a III-a se retrag iar directoarea tine un discurs de bun venit. De exact 4 minute, in care le prezinta pe cele trei invatatoare care vor prelua clasa IA, IB, IC. Si mai spune 2-3 chestiuni de organizaere. Primarita ...

Unul dintre cele mai spinoase subiecte, generatoare de pasiuni, discuţii aprinse şi procese de intenţie este subiectul religiei în şcoli. Pe de-o parte Biserica Ortodoxă, invocând rolul bisericii în istoria noastră a început sub conducerea ÎPS Daniel o campanie structurată pentru a încuraja (unii vor spune a obliga) şcoala să ofere şi educaţie religioasă. Astfel a apărut sintagma "nici un liceu fără Dumnezeu". Pe de altă parte o serie de ONGuri sau persoane publice mai mult sau mai puţin proeminente se pronunţă pentru un model laic al şcolii. Am cunoscut bine, frecventându-l, sistemul educaţional profund laic din Franţa. Cunosc bine sistemul german în care Biserica are o mare, chiar dacă discretă, influenţă. Cunosc tentaţia de a importa soluţii "de-a gata". Realitatea de azi este că relaţia noastră cu Biserica nu este atât de aşezată precum în Germania şi Franţa. Parţial pentru că îngrădirea libertăţilor religioase în comunism a creat un fel de "religiozitate...

îmi crează disconfort. Pentru că: reprezintă vârful de lance al imposturii din România precum şi arta ambalării imposturii dusă la cvasiperfecţiune este prototipul produsului politic de laborator care nu răspunde decât dorinţei lui Iliescu de a mai rupe o bucată din şansele României de a progresa. Este forma fără fond. Este, mai ales, ilustrarea perfectă a faptului că cea mai mare şmecherie a diavolului este să te facă să crezi că el, de fapt, nu există.

Astăzi am fost la şedinţa Parlamentului în care Guvernul şi-a asumat şi legea educaţiei. Voi aştepta până ce legea va fi promulgată pentru a o analiza. Nu aş vrea să disipăm energie în discuţii pe un document care încă nu e lege. La prima vedere am senzaţia că se putea merge mai departe. Un alt eveniment politic major a fost discursul Preşedintelui. Lung dar cu multă substanţă. Am fost neplăcut surprins de faptul că mulţi deputaţi nu au avut curtoazia să stea de la început până la sfârşit şi să asculte argumentele unui om pe care l-au atacat timp de 5 ani. Din acest discurs eu am înţeles că Traian Băsescu va candida. Am mai înţeles că va fi foarte greu de învins. Din ceea ce am văzut am înţeles şi porecla data de Iliescu. Lui Geoană.

Umblând zilele astea prin sertarul cu amintiri am dat peste carnetul meu de note din clasa a XII-a din Franta. 1988-1989... De fapt carnetul de note este o foaie (în imaginea de mai sus) pe care fiecare profesor înscria la finalul trimestrului media şi o apreciere. Ce se poate remarca: 1) numărul redus de materii 2) notarea foarte severa (la fizică-chimie de exemplu profesorul mă caracteriza ca fiind "excelent" dar aveam media 16/20 adica un biet 8...) 3) În dreptul unor materii în locul notei apare "NTM". M-am tot gândit ce însemna acest lucru, cu atât mai mult cu cât NTM este un grup de golani transformaţi în raperi din anii 90 şi abrevierea NTM este consacrată pentru "Nique Ta Mere" (francofonii înţeleg că nu putea să fie vorba despre asta...). Până la urmă mi-am amintit: înseamnă "Note Transmise au Ministere"! Ce se întîmplase? Profesorii de liceu făceau grevă dar pentru a arăta că greva lor nu este împotriva elevilor au decis ca timp de o lu...

Mi-a trebuit ceva timp până am reuşit să procesez şi să analizez la rece ceea ce s-a întâmplat de fapt în 18 şi 19 august la dezbaterea despre legile educaţiei de la Parlament. În paranteză fie spus o iniţiativă foarte bine venită dar puţin tardivă (e adevărat, poate am şi eu o mică parte de vină: am avut încă din martie o discuţie exploratorie cu Preşedinta Camerei, Dna Roberta Anastase dar nu am concretizat nimic atunci). Care sunt concluziile pe care le-am tras: au fost vizibile, cum era normal, grupurile de presiune din educaţie: sindicatele îşi utilizează forţa adesea, paradoxal, împotriva intereselor profesorilor. Nu sunt convins însă că îşi şi dau seama de acest lucru. Sindicatele nu sunt, totuşi, acel căpcăun anti-reformă despre care auzim în presă. Îi cunosc bine pe mulţi lideri sindicali şi nu ştiu cum se face că atunci când ai o discuţie privată, pe substanţă, majoritatea sunt oameni deosebit de bine informaţi, bine intenţionaţi şi progresişti. Când apare o cameră de luat ve...

Este Ivan Patzaichin. Nu pentru victorile sale ci pentru una dintre cele mai frumoase înfrângeri din istoria sportului. În 1972 la olimpiada de la Munchen, când, cu vâsla ruptă a continuat. După ce a ajuns în recalificări a câştigat finala. Ceea ce citesc zilele astea despre el mă întristează un pic. L-am întâlnit anul acesta la o recepţie la Cotroceni şi discuţia cu el m-a emoţionat. M-am simţit onorat să întâlnesc un erou al copilăriei mele. Pe voi cine va inspira?

Tema la care au ajuns toţi vorbitorii relevanţi de la şcoala de vară a PDL de la Costineşti (felicitări Sulfinei Barbu şi celor care au participat la organizare) a fost viaţa internă a partidelor din România. Fac această primă postare (ignor daca blogmania mă va cuprinde şi pe mine) referitor la aceeaşi temă. Cunoscând acum destul de bine cum merg lucrurile cred că partidele din Romania sunt încă departe de a fi corect structurate. Alftel spus, daca o firma privată ar funcţiona dupa mecanismele unui partid ea ar da faliment rapid. Ar fi nedrept însă să spunem că lucrurile nu evoluează. Discursul lui Valeriu Stoica m-a convins în acest sens. Mai jos trei puncte pe care le consider suficient de importante pentru a fi puse pe... ecran: 1) Partidele fie nu au un "cod genetic" bine definit fie s-au dezvoltat renegându-şi propriul cod genetic . PSD, singurul care are o filiaţie bine stabilită (cu PCR), a ajuns să numere printre personajele sale proeminente cei mai bogaţi oameni ai ...