Sex, Droguri, inconştienţă şi linşare mediatică
Am fost foarte neplăcut surprins de modul în care a fost tratat în media raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. În mare s-a spus că "Băsescu vrea liberalizarea prostituţiei şi legalizarea drogurilor". Am fost însă de-a dreptul revoltat de reacţiile politicienilor care spuneau "ţara arde şi baba se piaptănă" sau chiar a bisericii care este într-o stare de negare a realităţii în ceea ce priveşte acest subiect (corect este să spunem a feţelor bisericeşti care s-au perindat pe la televiziuni, pentru că nu ştiu ca BOR sau alte culte să aibă o poziţie oficială asupra raportului). Şi mai deranjat am fost de politicieni care pe la colţuri spuneau "nu trebuia Băsescu să intre acum într-un subiect atât de controversat".
Da, prostituţia, drogurile sunt parte a societăţii. Da, ele sunt o sursă importantă de probleme sociale. Discuţia este foarte importantă şi oricine spune că "acum nu e momentul" este pur şi simplu iresponsabil. Oamenii publici au obligaţia de a răspunde
oricând oricărei întrebări care frământă societatea. Vorbirea în clişee, ascunderea sub preş, tratarea cu inhibiţii de tot soiul a acestor subiecte nu sunt decât o probă a imaturităţii în viaţa publică. Aceste probleme trebuie tratate pe baza datelor şi observaţiilor făcute de-a lungul timpului. Concluzia (legalizarea prostituţiei sau depenalizarea consumului de droguri) trebuie să fie rezultatul unei discuţii serioase în societate.
Eu cred că aşa trebuie să se comporte un preşedintele potrivit pentru România: să aibă curajul să trateze frontal problemele reale şi delicate ale ţării. Iar lipsa de tact care şi-o reproşează, şi care este reală, face bine uneori societăţii prea... tacticoase în care trăim.
Mai jos o emisiune de la Analog TV Timişoara pe această temă. Merită vizionată. Puteţi vedea şi părerea mea despre legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri.
Raportul comisiei găsiţi aici.
Da, prostituţia, drogurile sunt parte a societăţii. Da, ele sunt o sursă importantă de probleme sociale. Discuţia este foarte importantă şi oricine spune că "acum nu e momentul" este pur şi simplu iresponsabil. Oamenii publici au obligaţia de a răspunde
oricând oricărei întrebări care frământă societatea. Vorbirea în clişee, ascunderea sub preş, tratarea cu inhibiţii de tot soiul a acestor subiecte nu sunt decât o probă a imaturităţii în viaţa publică. Aceste probleme trebuie tratate pe baza datelor şi observaţiilor făcute de-a lungul timpului. Concluzia (legalizarea prostituţiei sau depenalizarea consumului de droguri) trebuie să fie rezultatul unei discuţii serioase în societate.
Eu cred că aşa trebuie să se comporte un preşedintele potrivit pentru România: să aibă curajul să trateze frontal problemele reale şi delicate ale ţării. Iar lipsa de tact care şi-o reproşează, şi care este reală, face bine uneori societăţii prea... tacticoase în care trăim.
Mai jos o emisiune de la Analog TV Timişoara pe această temă. Merită vizionată. Puteţi vedea şi părerea mea despre legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri.
Raportul comisiei găsiţi aici.
10 noiembrie 2004, unul dintre candidaţii la preşedinţia României lansa în dezbatere publică problema homosexualităţii. Pe 28 noiembrie avea loc primul tur al alegerilor.
RăspundețiȘtergereSă fie oare o potrivire de situaţii?
Eu mă întreb, de ce oare această comisie prezidenţială a fost inventată în mai 2008 şi a tras tare până aproape mandatul preşedintelui s-a terminat şi alegerile bat la uşă.
Eu am o mică problemă cu aceste comisii prezidenţiale. Sunt absolut de acord că cercetările lor sunt valoroase, deşi cred că zona în care ar trebui să activeze ar trebui să fie Academia Română şi nu preşedinţia, ceea ce mi se pare însă ciudat este că aceste comisii nu numai informează, dar dau şi soluţii-recomandari POLITICE. Or nu văd în ce calitate se pot exprima aceste Comisii ca să ofere soluţii-recomandări politice, mai ales provenind din sânul Administraţiei Prezidenţiale, un organism definit instituţional eminamente apolitic.
@ Bibliotecaru: sunt nespus de bucuros ca ai lansat aceasta intrebare despre comisiile prezidentiale. Contez pe buna ta credinta pentru a accepta ceea ce spun mai jos. Daca te uiti atent vei vedea ca inca de la infiintarea primei astfel de comisii (daca nu ma insel este vorba de comisia pe comunism) la presedintie a avut loc un demers coerent:
RăspundețiȘtergere1) identificat subiecte importante
2) identificati experti INDIFERENT DE COLORATURA LOR POLITICA
3) elaborarea de documente, intotdeauna in doi pasi: a) diagnoza b) solutii
4) punearea lor la dispozitia ORICUI.
In comisia de educatie de exemplu te asigur ca erau si simpatizanti PNL si PSD, asta nu ne-a impiedicat sa fim total imuni presuinilor politice. Asa cum esti desigur la curent, guvernul si parlamentul legifereaza. De exemplu am fi fost foarte bucurosi daca, sa zicem, PSD ar fi introdus in parlament solutiile elaborate de noi si le-ar fi numit legea Geoana. Cam asa stau lucrurile si cu celelalte comisii. Nu sunt politice.
@ Daniel P. Funeriu
RăspundețiȘtergereEu nu am spus că aceste comisii sunt politice, nu am spus nici că preşedintele face pase de vrăjitor asupra activităţii comisiilor, obţinând avantaje de orice fel. Nu spun nici că cele scrise în rapoarte sunt scrieri politizate sau cu scopuri politice...
Problema nu este aici, ci la nivelul percepţiei activităţii acestor comisii. La nivel de percepţie comisiile au recomandări de ordin politic... Am să iau la întâmplare nişte recomandări.
1) Creşterea cheltuielilor publice pentru locuinţe şi locuire şi centrarea lor pe construcţia de locuinţe sociale şi nu doar pe subvenţia utilităţilor pentru populaţia săracă.
2) Creşterea accesului la utilităţi (apă curentă, canalizare) a populaţiei sărace, în special din mediul rural.
3) Creşterea accesului la locuinţe decente a grupurilor vulnerabile (tinerii, familiile cu copii, romii)
4) Evitarea segregării rezidenţiale prin plasarea romilor în zone compacte/periferice.
5) Crearea unei reţele naţionale de adăposturi pentru persoanele fără adăpost şi dezvoltarea serviciilor adresate acestora.
Dacă nu aş ştii din ce citesc, aş putea să jur că citesc dintr-un program de guvernare în zona Ministerului Administraţiei şi Internelor. Repet, problema, aşa cum o văd eu, se naşte din întrunirea mai multor elemente. De exemplu pomeniţi de "comisia pe comunism", adică Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Şi în raportul acelei comisii au existat elemente cu acţiune politică, conţinând nominalizări ai oamenilor care mai sunt activi în politică, construind un anumit context, şi, voit sau nu, acel raport a avut o acţiune politică.
(continuare)
RăspundețiȘtergereRezultatul acelei comisii, deşi politizat şi el indirect prin conţinut, a fost folosit de politică, în scopul câştigării capitalului politic, dar nu în perioadă electorală... a fost o oportunitate exploatată, ceea ce este, până la urmă, normal. PSD-ul a înghiţit pastila, PRM-ul s-a făcut de râs în Parlament, domnul H.R. Patapievici a fost făcut limbric şi ameninţat cu aruncarea de la balcon... Faptul că rezultatul acestor comisii construiesc (prefigurează) practic un program de guvernare, faptul că recomandările Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării din România s-a tradus foarte rapid (chiar dacă "cu modificări") într-o Lege a Educaţiei, adică chiar o acţiune de Guvernare, amplificată şi prin angajarea răspunderii, îndreptăţeşte impresia unei folosiri politice a rezultatului muncii comisiilor prezidenţiale.
Vedeţi care este problema? În principiu politica este gândită de Constituţia României drept o activitate a partidelor politice care colaborează concurenţial la bunul mers al ţării. Într-o astfel de normalitate, activitatea comisiilor ar fi fost şi ea normală şi deasupra oricăror bănuieli. Viaţa politică a României este însă a unor partide politice care se urăsc din toţi rărunchii şi care sunt siliţi să funcţioneze împreună. De aceea instituţiile statului sunt în total conflict, de aceea Justiţia ajunge să facă o halucinantă grevă...
Am să închei cu o observaţie interesantă (sper eu). Comisia Prezidenţială de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România a făcut şi ea un raport care, în loc să dea câteva palme nesimţirii politice şi să scutere de guler partidele silindu-le să funcţioneze conforma Constituţiei în vigoare şi legilor în vigoare, identificând metehnele politicii româneşti (eu asta speram) iată propune schimbarea Constituţiei şi legilor pentru a se plia cumva pe "realităţile româneşti".
Nu este mai simplu, dacă de exemplu scrie în Constituţie că parlamentarul nu trebuie să voteze imperativ, partidul să nu impună, prin disciplina de partid, votul parlamentarului? Este absurd să gândeşti că vei obliga politica să respecte sistemul instituţional aşa cum a fost gândit, prin schimbarea legii. Adică, dacă o lege nu este respectată mai vin cu o lege prin care spun că legea aceia trebuie respectată?
Sunt de bună credinţă, dar nu pot să nu constat că se construieşte astfel un avantaj pentru eventualul candidat Traian Băsescu, fie că domnia sa vrea asta, fie că toată acţiunea se întâmplă fortuit. Şi iar trebuie să constat că acest avantaj are şi o latură dubioasă prin scoaterea în presă a subiectelor precum prostituţia şi drogurile, repet, poate fortuit, fără intervenţia intenţionată a cuiva.
@ Bibliotecaru: respun ceea ce am spus de mai multe ori: daca Traian Basescu sau oricare alt politician cistiga avantaj electoral vorbind despre ceea ce a realizat in mandatul sau nu e nimic rau in asta. Ba e chiar bine.
RăspundețiȘtergereIn Parlamentul European era o prevedere expresa care spunea ca un grup parlamentar nu poate sa oblige un parlamentar sa voteze intr-un anumit mod.
@ Daniel P. Funeriu
RăspundețiȘtergereDacă nu mă înşel, în PE este şi o prevedere prin care parlamentarul îşi poate pierde mandatul pentru comportament inadecvat repetat... fără a ştirbi democraţia europeană. Mă înşel?
Eu încercam să spun că nu modificarea legii sau introducerea unor legi suplimentare vor face ca legea să fie respectată. Cel care încalcă o lege şi nu păţeşte nimic pentru asta, va încălca şi altă lege, pentru că ştie că nu păţeşte nimic. Răspunsul de tipul încalc Constituţia pentru că nu contează, Constituţia nu prevede pedepse penale, ci doar morale, politice folosit de anumiţi politicieni... m-a stupefiat şi nu faptul că în Constituţie scrie că preşedintele poate adresa un mesaj Parlamentului despre problemele politice ale naţiunii şi de fapt mesajul a fost un raport de activitate demn de raport la Congres. Repet până veţi înţelege că nu ceea ce face preşedintele găsesc eu deplasat în vreun fel, nici ce face comisia, ci contextul politic creat. Dacă s-au dorit aceste comisii pe lângă preşedinte şi nu pe lângă Academie, poate că normal ar fi fost ca aceste comisii să fi activat la începutul mandatului prezidenţial, aşa cum a activat şi Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, preşedintele să le depună şi pe acestea în Parlament, cu un discurs minim, pentru ca Parlamentul să poată extrage nevoile sociale din ele şi să le legifereze în consecinţă, chiar şi în zona consumului de droguri şi prostituţie, dar mai ales celelalte zone despre care nu se spune nimic.
(continuare)
RăspundețiȘtergereDin păcate politizarea acestor acte devine o reacţie sine qua non. Dacă nu se politizează, nu aude nimeni de ele; dacă se politizează, nu se aude decât scandalul fără a mai exista conţinut, carne, substanţă... Se întâmplă acest lucru pentru că societatea românească nu este obişnuită să urmărească un fenomen academic, ci doar mişcările "de partid".
Eu am aşteptat ca politica şi instituţiile să se maturizeze timp de 20 de ani, dar ele s-au sudat greşit, anormal, şi acum se tinde către un echilibru schilod. Eu nu vorbesc ca adversar al Preşedintelui, al Guvernului, al unui partid politic, al unui personaj politic... eu vorbesc ca adversar al anomaliei instituţionale. Vreau echilibrul imaginat iniţial, cu adevărat democratic, şi nu doresc modificarea Constituţiei pentru a echilibra o ţară cu schelet strâmb.
Uneori, cand il citesc pe Goethe, am o senzatie teribila ca incearca sa fie amuzant. Cam aceeasi senzatie ma incearca si dimineata cand citesc presa. 'Bineinteles' ca Presedintele Romaniei, in conceptia celor care povestesc (vezi un proverb rusesc), ar fi vinovat de toate problemele din aceasta tara.
RăspundețiȘtergereArunc un ochi peste articolul ce vorbeste despre isteria ce incearca Romania. Pana la sfarsitul comentariilor... ce surpriza?! Ajungem iar la Presedinte. Nu ca ar fi un lucru rau de vorbim despre dansul, ba chiar dimpotriva. Mai mult, prin facultati am invatat ca si reclama negativa tot reclama se numeste; si cele mai bune reclame sunt cele care te sacaie, deoarece se tin minte mai usor. Eu inca nu am descifrat cum oare sa fii angajat full-time si in acelasi timp sa incarci strazile Bucurestiului.
"Un raport al Comisiei prezidentiale arata ca o minoritate de salariati sustine bugetul si restul populatiei.
O minoritate de salariati sustine economia Romaniei si pe restul cetatenilor, populatia activa reprezentind 47% din total, doar 65% dintre acestia fiind angajati, adica contribuie direct la bugetul tarii, se arata in raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza problemelor sociale.
In cadrul populatiei ocupate, ponderea salariatilor, adica "cei pe care se bazeaza PIB-ul si bugetul Romaniei", desi a inregistrat o tendinta crescatoare dupa anul 2001, a ajuns in perioada 2004-2008 sa fie de doar de 65%-66%, prin comparatie cu aproape 85% in tari precum Slovenia, Ungaria sau Bulgaria.
Cheltuielile totale anuale pentru pensii in Romania ajung la peste 10 miliarde de euro, constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Ponderea lor in PIB a fost in anul 2008 de aproximativ 7,3% (fara a lua in calcul pensiile agricultorilor si cele din sistemele militare care ridica toate cheltuielile la aproximativ 9% din PIB), iar in bugetul general consolidat de peste 26%. De aceste pensii beneficiau in 2007 aproximativ 5,7 milioane persoane, la un numar mediu de salariati de 4,9 milioane, pentru fiecare persoana care contribuia la sistem si platea impozite revenind astfel aproximativ 1,2 pensionari."
http://www.ziaruldeiasi.ro/economic/dezechilibrul-dintre-angajati-si-asistati-dinamita-pentru-buget~ni5pne
Si apoi, stand in trafic si privind catre masinile din jur ma intreb: oare nimeni nu munceste? Dar de unde bani pentru asa masina, intr-o tara de asistati social?
Temandu-ma de puterea exemplului, spun spre final, sa nu-i lasam pe altii sa ne determine comportamentul...
Am citit raportul comisiei; l-am citit in seara - si noaptea zilei in care televiziunile au inceput sa afiseze non-stop "burtiere" cu "drog si sex". De la cei doi profesori ai mei (Florea Hantila de la Politehnica si Zoe Petre de la Universitate) am invatat ca un cercetator se naste curios si se educa sa aiba spirit critic. De aia am citit. Pentru ca sunt curios si pentru ca nu poti judeca daca nu esti informat. As putea spune ca raportul nu e despre sex si droguri; ar fi corect; dar nu complet: raportul este despre sex si droguri, dupa cum este si despre sanatate publica precara, declin demografic, evolutia sistemului de pensii si primejdiile la care e expus, este despre multe astfel de probleme grave cu care ne vom confrunta oricum, dar despre care e bine sa fim informati din timp.
RăspundețiȘtergereSex, drugs and rock-n-roll sau despre cum televiziunea tâmpeşte
RăspundețiȘtergere"Băsescu, vrea legalizarea drogurilor şi a prostituţiei!" Cu ochii ieşiţi din orbite aurolacii mediatici, răspândaci şi colportori, luftinspektori de profesie şi papgali prin vocaţie au înfierat cu mânie proletară la oră de maximă audienţă două dintre recomandările privind politicile publice în domeniu apărute în raportul Comisiei Prezidenţiale Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Evident că şi acestea ciuntite, distorsionate şi scoase din context. Dezbaterea arugumentată şi aplecarea serioasă asupra problemelor societăţii româneşti nu a constituit însă nici o dată apanajul acestui tip de presă. Precum locatarii unui bordel fără curve dar altfel perfect organizat, furioşii de serviciu din fiecare seară încearcă să ne convingă de existenţa diavolului doar la Cotroceni şi de faptul că mirosul scârbos de pucioasă a balele lor nu-i decât aromă suavă de smirnă şi mirt.
Pontifii din templele închinate zeilor calpi ai audienţei ar trebui să se autosesizeze şi să-şi propună lor înşişi incriminarea prostituţiei din presă precum şi cea a consumului excesiv de emisiuni de televiziune care, nu-i aşa, toată lumea ştie, dau dependenţă şi tâmpesc.
Dacă telecomanda televizorului a fost subapreciată până acum ar trebui să avem puterea de a apăsa pe buton, lovindu-i unde-i doare mai tare. În rating.
@Daniel
RăspundețiȘtergere"In Parlamentul European era o prevedere expresa care spunea ca un grup parlamentar nu poate sa oblige un parlamentar sa voteze intr-un anumit mod."
Aceasta regula se numeste, daca nu ma insel: "mandatul nu e imperativ" si se refera la faptul ca un parlamentar voteaza numai in virtutea constiintei sale.
Este esenta notiunii de reprezentativitate in sistemele politice reprezentative moderne. Nici cetateanul care l-a votat, nici seful grupului parlamentar nu ii poate dicta ce sa voteze (teoretic, in practica presiunea acestora din urma e de fapt destul de mare). Genul de legatura intre votant si parlamentar nu e de tipul unui contract comercial, cu clauze imperative, e o legatura care se bazeaza mai degraba pe incredere.
Pe de alta parte, legatura dintre parlamentar si grup ar trebui sa se formeze pe baza adeziunii la un set de valori comune; forta grupului ar trebui sa vina din unitatea de principii, si nu din exercitarea unei discipline militare. Problemele cu care se confrunta acum PE vin dintr-o lume mult mai complexa decat cea a sec al XIX-lea, in care organizatorii parlamentari erau cei care faceau politica, parlamentarii simpli marginindu-se la a fi prezenti in sala si a fi atenti la semnalele acestora, ca sa voteze cum trebuie.
Parlamentarul modern ar trebui sa semene cu "muncitorul intelectual" de care scrie Drucker. El trebuie sa fie autonom pentru ca astfel este mai eficient. Forta lui sta in originalitate si creativitate, nu deriva din disciplina de grup.
@ Gabriel Preda: entalpie=disciplina de grup, entropie=autonomia parlamentarilor. Entalpie libera=un savant amestec intre cele doua. Pentru un sistem optim ;)
RăspundețiȘtergere@Daniel
RăspundețiȘtergereAnalogiile stiintifice sunt accesibile unui numar limitat de cititori; pline de sugestii fecunde pentru initiati, ele par reductioniste profanilor (printre care ma numar si eu).
@ Daniel P. Funeriu
RăspundețiȘtergerePe lângă subiect...
Există un blog/site care să promoveze activitatea parlamentarilor europeni democraţi-liberali?
@ Bibliotecaru la www.europarl.europa.eu va puteti uita pe activitatea fiecarui parlamentar. Dar de fapt cele mai importante activitati sunt cele informale.
RăspundețiȘtergere@D. Funeriu
RăspundețiȘtergereA propos de entalpia libera: sistemul se stabilizeaza intotdeauna sau se spera sa se ajunga la un echilibru?
O intrebare cat se poate de generala, imi marturisesc ignoranta in domeniu.
@G. Preda Fara sa fiu rautacioasa ( desi banuiesc ca o s-o luati asa, dar m-am obisnuit): oricine citea 'cuprinsul" raportului isi dadea seama ca sunt si alte teme abordate in afara de "sex, droguri".
Mediatizarea de care se "bucura" acest capitol este absolut normala avand in vedere nivelul societatii. Se considera ca este mai amuzant sa citesti despre sex si droguri decat despre sanatate publica, demografie, pensii si salarii.
Cat despre necesitatea acsetui raport si "noutatile" pe care le aduce, m-am plictisit sa vorbesc. Am impresia ca ceilalti traiesc izolati in munti si nu au auzit niciodata de aceste probleme. Bravo lor, este si asta o modalitate de aparare in fata problemelor: iti spui ca nu exista! Si astepti comisia de specialisti ca sa ti le serveasca pe tava.
:)
RăspundețiȘtergereŞtiam acest site. Mai există şi altele, româneşti, care tratează global problemele europene... Eu întrebam strict despre activitatea PD-L, despre comentarii pe baza intervenţiilor, despre discutarea problemelor europene din punct de vedere al democrat-liberalilor.
Românii au acordat până acum două voturi pentru parlamentarii europeni fără să ştie prea mult ce se întâmplă în P.E., ce face parlamentul şi ce comisia, de ce este UE un bau-bau pentru legislaţia românească. Această necunoaştere o simt şi eu, care cât de cât mă informez, dar o simt şi sondajele care arată că lumea nu simte social prea bine ce anume face un parlamentar european. Singura cale de a evita acest lucru peste cinci ani este ca ştirile pe bloguri şi site-uri politice să provoace o reacţie media, să suscite atenţia buletinelor de ştiri, să existe o dezbatere pe probleme. Eu nu pot verifica în fiecare zi toată informaţia de la toţi parlamentarii europeni, să văd ce s-a mai afişat, dacă este afişat în româneşte sau numai în engleză... ar însemna cel puţin 4 ore pe zi dedicate acestui subiect. Sunt însă convins că un parlamentar european poate monitoriza cu uşurinţă activitatea grupului format din colegii de partid, atât în plen cât şi în comisii, oferind o informaţie suscintă care deschide calea către informaţia de pe acel site oficial, "în caz de interes". De aceea întreb, există un site specializat patronat de PD-L sau există parlamentari-europeni cu blog activ care informează relativ la viziunea PD-L asupra actului parlamentar european?
(continuare)
RăspundețiȘtergereDe exemplu ieri am văzut pe blogul doamnei Daciana Sârbu o întrebare relativă la oierit. Aparent pare un lucru mic, totuşi în România problema subvenţiilor diferenţiate în zootehnie este chiar acută, mai ales că şi vitele au acum probleme de subvenţii la lapte. Urmăresc fenomenul agriculturii în România şi oile sunt din ce în ce mai puţin o afacere, plecând de la directivele care limitau vânzarea brânzei la o rază mică de la locul producerii, trecând prin faianţa, apa caldă, pe la locul de muls şi preparare a produselor lactate şi ajungând la scăderea preţurilor şi căutării produselor obţinute din oierit pentru că magazinele şi pieţele au fost înlocuite cu magazinul de tip hipermarket care mută comercial consumul de produse de pe piaţa internă pe piaţa externă, băgând în buzunar banii româneşti în buzunare non-româneşti şi încarcă astfel şi balanţa import/export, plus problema condiţiilor de păşunare...
În consecinţă am preluat această "ştire" pe blogul meu pentru că am considerat că este o iniţiativă bună, în consecinţă o promovez şi eu cum pot. Dacă doamna Daciana Sârbu nu semnala această întrebare pe blogul domniei sale, credeţi că s-ar fi auzit de ea? Sunt convins că nu.
N-am inteles daca Basescu este pentru sau contra legarizarii prostitutiei .... Dincolo de toate consideratiile economice sau practice prostitutia bafuieste demnitatea umana si genereaza o exploatarea celor mai slabi (notamment le sexe "faible").
RăspundețiȘtergereCe zice biserca je m'en balance remarca mea nu proneaza moralitatea ci o doza minima de umanism.
Ilinca, vad ca o dai inaite cu atacurile personale, quel aplomb!
@Anonim
RăspundețiȘtergereNu opinia personala a presedintelui in aceasta problema e in discutie ci modul in care o parte importanta a mass-mediei perverteste realitatea, acreditand ideea ca un raport care ridica multe probleme privind societatea noastra contine numai doua chestiuni: "prostitutie si droguri la liber".
@Anonim
RăspundețiȘtergere"Ilinca, vad ca o dai inaite cu atacurile personale, quel aplomb!"
La ce te referi? Pe cine am atacat eu? Chiar nu mai pot scrie o fraza ca devine atac la persoana?
Si parca erai (foarte) ocupat in perioada asta...
la Ilinca,
RăspundețiȘtergereChestia cu poza m-a distrat ....
La Gabriel Preda:
inteleg ce vrei sa spui (ai probabil dreptate) dar nu ma mira reactia presei. Care sare direct pe subiectele "racolatoire" (racoleurs); In pre-campanie elactorala lansarea unui subiect de tipul asta este o mana pentru orice candidat fiindca genereaza presenta pe media.
@ Ingrid R.: interesant, si eu mi-am pus intrebarea referitoare la masinile din Bucuresti. Referitor la reclama pozitiva/negativa, am auzit un lucru care mi-a placut: daca este ceva mai neplacut decit sa se vorbeasca de rau de tine este sa nu se vorbeasca de loc...
RăspundețiȘtergere@ Gabriel Preda 11:10: chiar cred in analogiile cu stiinta, in particular cu fizica. Faptul ca ele sunt greu accesibile nu le face mai putin importante.
@ Bibliotecaru: faptul ca un europarlamentar pune o intrebare Comisiei Europene este important daca face parte dintr-o strategie cu bataie mai lunga. Desigur, imi imaginez ca avand un ministru al agriculturii in familie intrebarea este binevenita si raspunsul Comisiei va duce la ceva practic. Nu stiu sa fie un site al europarlamentarilor PDL.
@ Anonim: nu cred ca Ilinca face atacuri la persoana, cred mai degraba ca are un stil cam direct pentru cei, ca dvs., care par sa fie mai "acasa" in Franta decit in Romania.