Chef de vorbe şi radio
Am colaborat, sporadic, de-a lungul timpului cu Radio România Cultural. La început aveam o rubrică despre laureaţi Nobel puţin atipici, apoi am participat la câteva emisiuni despre cercetare, realizate cu mult succes de Corina Negrea. Întotdeauna am fost foarte plăcut surprins de calitatea emisiunilor de la Radio România Cultural. Astăzi am participat la emisinea "Chef de vorbe" a Danielei Vasile, comoderată de Marius Matache pe tema începutului de an universitar.
Întotdeauna când sunt într-un studio de radio am un sentiment aparte pentru că îmi amintesc momentele copilăriei când bunicul meu asculta Radio Europa Liberă de dimineaţa până seara iar eu încercam să-mi imaginez cum arată acel studio din care ne era transmisă o frântură de libertate. A doua oră a emisiunii a fost foarte interesantă pentru mine pentru că am dialogat cu ascultătorii despre educaţie. Întrebările, chiar dacă au venit de la ascultători care nu erau întotdeauna din mediul educaţional, au fost foarte relevante. Preocupările oamenilor mi-au confirmat justeţea diagnosticului făcut de comisia prezidenţială. Discutând cu un domn din Ploieşti, sudor de meserie, am ajuns la subiectul... repatrierii elitelor.
Atât în această emisiune cât şi în dezbaterile despre educaţie pe care le-am organizat în ţară de-a lungul timpului am descoperit câtă energie şi competenţă neutilizată se găseşte în cele mai neaşteptate locuri. Pe undeva aici este şi marele şarm al ţării noastre: permanenta surpriză în care evoluăm...
Regândindu-mă la campania "Noi vrem respect" de la Realitatea TV cred că pot să spun că şi a patra putere în stat, presa, trebuie să arate respect. Prin profesionalism, substanţă, importanţa temelor propuse, competanţa invitaţilor şi a moderatorilor. Din câte am văzut până acum pot să spun că Radio România Cultural îmi impune respect.
Cand bunicul asculta Europa Libera, Basescu isi plimba familionul prin Antwerpen si se plangea ca nu sunt portocale-n tara. Asta era problema lui cea mai mare, de aia a si condamnat comunismul, de parca ar fi fost vreodata o victima a lui.
RăspundețiȘtergereCa sa arati respect cuiva trebuie ca acel cineva sa nu minta si sa arate, la randul sau, respect. Asa ca ar trebui sa va mai lasati in a-l mai maimutari pe Basescu in incercarea lui comica de a fi militianul presei, mai ales atunci cand ii face tonomate sau ii jigneste in public.
Eu am tot adresat această întrebare şi nu am primit nici măcar un răspuns. De ce credeţi că astfel de cercetări şi-au găsit locul pe lângă preşedintele României şi nu pe lângă Academia Română, aşa cum era firesc? De ce Academia Română are în România mai puţină autoritate decât o oarecare Comisie Prezidenţială?
RăspundețiȘtergereDincolo de calitatea acelor rapoarte, dincolo de oportunitatea lor, pe mine mă macină această întrebare, de ce Academia Română este marginalizată în România?
Am postat acum ceva timp dispariţia dintre noi a unui cunoscut Academician Francez, Maurice Druon. Nu aş fi pus pe blog o asemenea informaţie (interesul românesc nu este prea mare pentru o astfel de ştire, doar mor ai noştri şi nu ştie nimeni) dacă nu aş fi fost impresionat de modul acestuia de a respecta poziţia pe care o ocupă în Academie. Mi-am dat seama că la noi academicienii sunt priviţi de cei mulţi precum deputaţii din Marea Adunare Naţională, adică oameni fără feţe, fără un trecut, oameni fără o reprezentare reală în conştiinţele oamenilor. Undeva greşim, dar nu reuşesc să-mi dau seama unde. Am "documentat" ştirea dispariţiei lui Maurice Druon, fără alte cuvinte, doar prin două poze care îl reprezentau ca academician şi nu ca om de pe stradă... un respect care la noi este pierdut.
@ Costin Sandu: va rog sa-mi sugerati un subiect despre care sa scriu astfel incit acel subiect sa nu va duca automat la Traian Basescu. Va promit ca voi scrie despre acel subiect, fie si pentru a avea placerea sa citesc un comentariu de-al dvs fara atac la Traian Basescu.
RăspundețiȘtergere@ Bibliotecaru: academie vs presedintie: sunt 2 raspunsuri simple:
1) faceti o grava confuzie in ceea ce priveste rolul asumat de cele doua institutii, reprezentativitatea lor si relatia in care cele doua institutii se afla cu bratul executiv si societatea romaneasca.
2) chiar daca trecem peste aspectul de la 1) ajungem la o chestiune de bun simt: Academia pur si simplu nu a facut acest lucru. Va asteptati sa nu facem nimic pina Academia se decide faca ceva?
Academia Romana vs Academia Franceza: credeti ca cele doua institutii, respectiv cei care sunt parte a celor doua institutii, pot fi comparate din punct de vedere calitativ?
@Daniel Funeriu
RăspundețiȘtergere"La început aveam o rubrică despre laureaţi Nobel puţin atipici,"
Despre ce laureati Nobel atipici ati vorbit? In afara de John Nash ( despre el s-au aflat multe din filmul respectiv). Intreb de curiozitate si fara nici un gand ascuns.
PS Pot sa sugerez un subiect "fara politica" (macar in aparenta? Organizarea Jocurilor Olimpice in 2016 la Rio de Janeiro....
@ Ilinca: Nash, Feynman, Soljenitsin, Marie Curie, Mullis, Pauling.
RăspundețiȘtergereIn momentul in care n-o sa repetati ce a mai spus magistrul dv, adica n-o sa mai "subliniati" ce a zis binefacatorul dv politic pe motorul electoral al caruia ati ajuns europarlamentar, o sa vorbim pana si despre cercetare, radio cultural si orice doriti. OK?
RăspundețiȘtergere@ Costin Sandu: nu sunt europarlamentar.
RăspundețiȘtergere@ Daniel P. Funeriu
RăspundețiȘtergereVă rog să nu sugeraţi nuanţe la cele ce spun fără ca eu să le spun. Eu nu am spus nici un moment preşedinte vs. Academia Română, ci autoritatea unei comisii prezidenţiale (comisia în sine nu are nici o treabă cu preşedintele, preşedintele nu reprezintă comisia, nici comisia preşedintele şi nici nu participă preşedintele ca membru în comisie; mai mult nu discut nici despre autoritatea celor din comisie, fac referire strict la instituţia numită comisie prezidenţială) în comparaţie cu autoritatea Academiei Române.
Spuneţi apoi, "Academia pur si simplu nu a facut acest lucru.". Trebuie să vă întreb, dumneavoastră vorbiţi serios?
Credeţi că, de exemplu, Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România nu este cam acelaşi lucru cu Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (http w w w iccv.ro/) şi alte câteva instituţii?
Comisia Prezidenţială de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România nu este cam acelaşi lucru cu Institutul de Cercetari Juridice (http w w w icj.ro)?
Dar Comisia Prezidenţială pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale nu are nici o legătură cu Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” (http w w w instarhparvan.ro/) şi Institutul de Arheologie - Iasi (http w w w arheo.ro) sau Institutul de Arheologie si Istoria Artei - Cluj-Napoca (http w w w institutarheologie-istoriaarteicj.ro/) sau multe alte institute cu domeniu istoric şi cultural?
Nu mai vorbesc despre Comisia Prezidenţială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România care corespunde perfect cu Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (http w w w totalitarism.ro/)
... sau de Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării din România care are o echivalenţă măcar în însăşi Academia Română dacă în nu în toate celelalte institute reunite în cor de specialişti în educaţie...
Vă rog să mă credeţi că nu cred nici un minut că aceste comisii au apărut pentru că Academia Română nu ar fi putut asigura această cercetare.
În ceea ce priveşte al doilea punct, Academia Română în comparaţie cu Academia Franceză... nu înţeleg cu ce anume este superioară Academia Franceză...? Singura diferenţă este că francezi nu numai că iau în seamă academia lor, dar ceea ce fac Academicieni Francezi provoacă discuţii puternice în sânul societăţii franceze, în orice domeniu. Până acum, singurul lucru care a provocat discuţii a fost scrierea cu â. Diferenţa cred că este calitatea şi preocupările elitelor româneşti (în România elită înseamnă mai puţin Nicolae Manolescu şi mai mult Adrian Mutu) faţă de cele franceze.
Părerea mea.
@Daniel Funeriu
RăspundețiȘtergereSe pare ca s-a stabilit de catre cercetatorii britanici ca Traian Basescu se face vinovat de 50% din relele omenirii. Presedintele Romaniei a decis ca cercetarea sa fie subfinantata pentru ca cercetatorii studiaza incalzirea globala, care se face vinovata de 50% din rele, si doreste sa reduca la zero influenta acestei teorii, pentru ca domnia-sa sa fie responsabil de 100% din relele omenirii.
@ Bibliotecaru: cred ca in ceea ce priveste aceste doua subiecte ne situam intr-un univers axiologic diferit. Fara ca unul sa fie superior altuia. Pur si simplu doua spatii care nu se intilnesc.
RăspundețiȘtergere@ Daniel P. Funeriu
RăspundețiȘtergereNu spun că nu aveţi dreptate, nu pot să spun însă nici că aveţi dreptate. Eu am încercat să argumentez cele ce le spun, chiar şi limitat la cunoştinţele mele limitate.
Dumneavoastră afirmaţi "faceti o grava confuzie" fără măcar să spuneţi care este acea gravă confuzie, nu mai vorbesc despre un argument care să demonstreze confuzia. În al doilea rând afirmaţi că "Academia pur si simplu nu a facut acest lucru", fără să justificaţi nici acest "adevăr" (eu personal nu-l consider adevăr pentru că, din câte ştiu eu, Academia Română face astfel de studii de foarte mult timp).
În final spuneţi, tot fără o clarificare, nicidecum cu un argument, "ne situam intr-un univers axiologic diferit". Cu alte cuvinte situaţi Academia Română sub valoarea comisie prezidenţiale. (pentru că despre aceste repere valorice am vorbit)
Ei bine, vă aduc un argument şi la acest univers axiologic. Am luat la întâmplare ultima comisie de pe site-ul Administraţiei prezidenţiale şi am intrat la lista membrilor săi.
http://cparsd.presidency.ro/?pag=35
Citiţi acolo şi observaţi dacă acea listă are sau nu o legătură cu Academia Română şi cu institutele despre care spun eu că ar trebui să genereze astfel de rapoarte pe lângă Academia Română. Personal am fost în total dezacord cu Academia Română în ceea ce priveşte scrierea cu "â" şi "nicio", dar asta nu înseamnă că nu recunosc calitatea de excelenţă a Academiei şi dreptul ei de a fi în centrul societăţii româneşti.
Personal mă aşteptam mai mult de la domnia voastră în ceea ce priveşte argumentaţia intelectuală, dat fiind statutul de elită care reieşea din CV-ul domniei voastre dublată de calitatea de om politic care implică intrinsec argumentaţia şi construcţia argumentativă. Aţi reuşit să-mi provocaţi prima dezamăgire în ceea ce vă priveşte. Eram pe cale să vă întreb câte ceva despre tetraneutroni, dar parcă mi s-a scurs în canalizare bucuria comunicării.
@ Bibliotecaru: argumentatia este faptica si nu necesita prea multe vorbe:
RăspundețiȘtergereva rog sa-mi dati un document serios si cuprinzator al Academiei despre diagnosticul sistemului de educatie din Romania si solutiile care trebuie puse in practica. Care sa fi aparut dupa 2005.
Diferenta de univers axiologic (spunind clar ca nu fac o ierarhizare) consta in faptul ca dvs va plasati intr-o judecata a valorii intelectuale (spuneti, din cite inteleg eu, ca Academia are o pozitie morala si intelectuala deasupra comisiilor prezidentiale, guvernamentale, etc, (lucru care poate fi adevarat!)) iar eu a valorii practice.
Academia Romana si Academia Franceza: cred ca aprecierea mea si a dvs asupra acestor doua institutii ne plaseaza in doua spatii axiologice diferite pentru ca parametrii in baza carora judecam cele doua institutii sunt diferiti. Repet, fara sa spun/pretind/sugerez ca parametrii mei sunt mai buni. Pur si simplu diferiti.
In general, e adevarat ca unele comentarii/raspunsuri ale mele sunt scurte si lipsite de argumentatia care le-ar da mai multa consistenta. Din pacate daca as face acest lucru as sta 25 de ore din 24 pe blog, lucru care din pacate nu pot sa-l fac, orict de multa apreciere am pentru timpul pe care cei care ma citesc il acorda comentariior. Experienta de blog este oarecum surprinzatoare pentru mine, in sensul ca nu ma asteptam sa am at de mult feed-back. Pentru a nu mai produce dezamagire voi raspunde mai putin dar mai argumentat ;)
Ps: nu stiu aproape nimic despre tetraneutroni.
@ Bibliotecaru: PS: nici eu nu am fost entuziast la introducerea nicio, etc...
RăspundețiȘtergere@bibliotecaru
RăspundețiȘtergereDaca-mi permiteti cateva pareri despre subiectul deschis " Academia Romana" vs " Academia Franceza" ( de fapt puteti inlocui aceasta din urma institutie cu orice alta Academie care se respecta...)
Daniel Funeriu v-a dat un raspuns sub forma de intrebare, privind calitatea ( prin comparatie) a celor doua Academii, calitate data , evident, de cea a membrilor si la fel de evident a criteriilor si a nivelului de la care se poate spera un asemenea titlu.
Mie mi se pare absolut ilar doar sa compar cele doua institutii: nu uitati ca in cea franceza au intrat toti premiatii Nobel, plus toti detinatorii de premii importante. Si cand vorbesc de premii , vorbesc de premii internationale si nu de nivel mioritic. Si asta face toata diferenta.
Cand pronunti numele unui academician ( indiferent din ce tara) ar trebui ca in orice coltz de lume te-ai afla acest nume sa spuna ceva ( in domeniul respectiv, evident). Din pacate, cu mici exceptii, ai nostri academicieni nu au deloc un asemenea rasunet.
Intamplarea face sa cunosc doi academicieni din aceeasi disciplina, unul roman, altul francez. Diferenta este asa de mare incat numai ideea de a-i compara si ma amuza ( si intristeaza, pentru ca sunt romanca). Si cand vorbesc de comparatie, nu ma refer numai la partea strict profesionala dar si la cea caracteriala. Pe o parte, genul de persoana imposibila pentru care exista oamenii "care conteaza" si restul lumii, de cealalta parte o persoana cat se poate de agreabila si deschisa, gata sa stea de vorba cu un coleg de Academie sau cu un student in master.
Este doar un exemplu ( cunosc cele doua personaje si mi-e usor sa le compar activand amandoua in aceeasi disciplina) dar , din pacate, aceste diferente le putem ( usor) constata la nivel macroscopic.
Scuze pentru "intruziune".
@ Ilinca
RăspundețiȘtergereCam acum un an cineva îşi punea întrebarea de ce românii nu au câştigători ai premiului Nobel. Ştiţi ce răspuns a primit? Românii nu-şi nominalizează concetăţenii la premiul Nobel, nu are deci cine să câştige. Verificaţi care sunt nominalizările româneşti pe ultimii 20 de ani şi veţi vedea că sunt atât de puţine nume, nici măcar una de fiecare categorie. SĂ nu vă gândiţi că nominalizarea se face foarte greu...
La început am fost dat şi eu pe spate de intelighenţia internaţională, erau în circulaţie miturile europene şi occidentale, ştirile începeau cu "un grup de cercetători..." urmat de un însemn naţional, britanici, francezi, germani, austrieci, elveţieni, australieni, americani, suedezi... M-am convins că nu este tocmai aşa. Avem în România oameni de valoare, numai că nu-i ştie nimeni. Oameni precum Enescu, Cioran, Eliade, Brâncuşi, Ionesco... au trebuit să plece din ţară ca să se audă de ei. Poate ar trebui să-i facem cunoscuţi de acasă, lucrurile ar putea sta altfel.
Vreţi să ştiţi care este diferenţa? Occidentul se îngrijeşte de aceşti oameni deosebiţi, la noi un academician este considerat sub un funcţionar de stat ca valoare. Dozarea aceea de salarii care a făcut vâlvă în ultimul timp ar trebui să aibă academicianul în vârf şi nu preşedintele. Ştiţi de ce? Pentru că academicianul ar trebui să fie mai presus de preşedintele vremelnic, ar trebui să fie miezul esenţial al României. Sigur, este de discutat faptul că Academia Română a fost construită şi cu "umplutură" pe vremea când doamna Elena era academician de renume mondial, însă treptat Academia Română se va purifica şi va putea deveni ceea ce ar trebui să fie, esenţa naţională.
@ Daniel P. Funeriu
RăspundețiȘtergereScrieţi iar...
"spuneti, din cite inteleg eu, ca Academia are o pozitie morala si intelectuala deasupra comisiilor prezidentiale, guvernamentale"
Eu vorbesc nu despre poziţie morală şi intelectuală, vorbesc despre autoritatea de a propune un punct de vedere relativ la subiecte de o astfel de importanţă pentru societatea românească.
Să presupunem de exemplu că avem un profesor foarte bun de drept constituţional, nu fac aluzie la domnul Boc. Oricât de bun şi de deştept şi de moral ar fi domnia sa, autoritatea în ceea ce priveşte constituţionalitatea unui act legal este în curtea Curţii Constituţionale din România. O comisie prezidenţială, oricât de bună ar fi ea, oricâte eminenţe ar cuprinde, nu va fi putea să hotărască niciodată, de exemplu, scrierea cu "â". Nu aveam nimic împotrivă dacă aceiaşi comisie, aceleaşi comisii de fapt, cu aceiaşi membri, se constituiau în curtea şi patronajul Academiei Române şi făcea un studiu cu aceleaşi concluzii. Diferenţa este că acea comisie nu mai avea o încărcătură politică şi concluziile erau ale societăţii româneşti prin cel mai înalt for de ştiinţă şi de cultură din România şi nu deveneau un capital politic şi nici nu serveau unui război politic transformat, iată, şi într-o dispută cu tentă electorală. (fără o vină pentru membri comisiilor)
Îmi cereţi un studiu echivalent din partea Academiei? Ce să fac eu acum, să cer audienţă la preşedintele Academiei Române să-l întreb ce a făcut în ultimii cinci ani pentru a obţine un raport de activitate şi a-l înmâna domniei voastre? Habar nu am ce a făcut Academia, din păcate activitatea Academiei Române răzbate prea puţin în spaţiul public, şi asta când mai apare câte un scandal. Vă recomand însă să urmăriţi o emisiune a domnului Tatulici în care îl are ca invitat pe Academicianul Alexandru Surdu...
Vă recomand emisiunea considerând că vă va pune întrebări retorice cetăţeneşti înainte de cele politice sau morale.
http://www.realitatea.net/emisiuni/zece-pentru-romania_23897_92437.html
@Bibliotecaru'
RăspundețiȘtergereE simpatica ideea ca Academia ar putea sa constituie comisii de experti.
Oricum, nu cred ca presedintele sau alt politician neaga scopul politic al comisiilor prezidentiale. Este, de altfel, un mod foarte inteligent de a face politica, pentru ca rolul presedintelui este si de a identifica problemele fundamentale ale societatii romanesti si de a initia masuri pentru indreptarea acestora. In acest sens, putem da exemplu raportul comisiei pentru educatie si cercetare, urmat de elaborarea unui pact pentru educatie, semnat de toate partidele si de o serie de organizatii sindicale si ale societatii civile, urmat de elaborarea unui pachet de propuneri legislative, convertite in legi asumate de guvernul coalitiei PDL-PSD. Acesta e un exemplu in care concluziile din raportul comisiei prezidentiale au fost asumate de toate fortele politice si de societatea civila, apoi a fost adoptat de o larga coalitie guvernamentala, sprijinita in Parlament de 70% din parlamentari.
@Bibliotecaru'
RăspundețiȘtergerevedeti, Presedintele reuseste, prin alegerea acestor teme importante pentru romani, sa fie cu adevarat un factor de stabilitate, de coeziune pentru toti cetatenii. Unanimitatea cu care au fost imbratisate concluziile raportului comisiei Miclea si mai apoi, largul sprijin al coalitiei de guvernare pentru pachetul de legi pentru educatie dovedeste ca, in ciuda criticilor din presa, Presedintele este acel liant al vointelor tuturor romanilor.
@atreides, Costin Sandu: hai ca se poate !
A propos de Miclea, comisia (de genii, unele intelese, pe la Academie, cred, altele (inca) neintelese) si Basescu am citit un articol-interviu cu presedintele acestei comisii ( Miclea), un extras:
RăspundețiȘtergere"""Cum aţi reuşit să-l determinaţi pe Băsescu să considere Pactul pentru educaţie o prioritate a mandatului său?
S-a convins singur, mergând la reuniunile periodice ale şefilor de stat din UE şi văzând că educaţia şi cercetarea sunt mereu pe agenda de lucru."""
Sa ajungi sa vezi ce fac vecinii din Europa ca sa realizezi ca educatia si cercetarea sunt prioritati, avand nu stiu cati consilieri plus ditamai comisia....sincer, mi se pare de ras si de plans. Si asta in conditiile in care situatia este asa cum este in invatamant si cercetare de ani si ani. Te intrebi daca nu cumva Miclea a vrut sa-si bata joc de Basescu cu acest raspuns.
Ce zice domnul Gabriel Preda care tocmai fredona ceva pe aceasta tema ?
@ Gabriel Preda
RăspundețiȘtergereSper să nu se înţeleagă greşit. Eu nu spun că nu au fost bune comisiile şi nici că Academia ar fi făcut neapărat lucrurile diferit, dar mi se pare anormal ca aceste comisii să fie sub patronajul Administraţiei prezidenţiale. Am spus că eu cred că cel mai nimerit ar fi fost Academia, poate şi parlamentul ar putea organiza asemenea comisii, tocmai pentru ca să le ajute în sistemul de legiferare. Poate chiar şi Guvernul ar putea face astfel de comisii... preşedinţia însă chiar nu văd cum se poate lega instituţional de aceste comisii, nu are o logică.
Dumneavoastră încercaţi chiar să politizaţi spunând... "Presedintele reuseste, prin alegerea acestor teme importante pentru romani, sa fie cu adevarat un factor de stabilitate, de coeziune pentru toti cetatenii.", evident ironic, pentru că nu pot să cred că aţi putea fi serios în această privinţă (naţiunea română nu a fost în istoria ei atât de dezbinată ca în ultimii cinci ani). Pe mine nu mă interesează însă politica şi tocmai de aceea spun că astfel de comisii care clădesc Istoria României ar trebui scoase în afara politicii şi, cu atât mai mult, nu ar trebui să producă angajări de răspundere, ci o dezbatere parlamentară profundă, să fie o reformă pentru 100 de ani şi nu să înceapă modificările din secunda 2.
Am dat mai sus un link. Dacă nu aveţi răbdare să ascultaţi toată emisiunea, săriţi la minutul 80.
Ieri l-am auzit pe domnul Boc vorbind despre o bibliotecă virtuală. Vorbind despre această bibliotecă am reţinut următoarele idei:
RăspundețiȘtergere- ea este destinată elevilor şi profesorilor
- ea va cuprinde cele mai bune cursuri ale celor mai buni profesori
- manualele de liceu sunt la fel de "încărcate" precum un manual de facultate şi asta este rău.
Întrebarea mea este cine îi explică noului ministru al Educaţiei că:
- o bibliotecă virtuală ar trebui să fie, nu pentru elevi şi profesori, ci pentru toată lumea care este interesată de informaţie.
- biblioteca virtuală poate depăşi problema evaluării "celui mai bun" curs şi a "celui mai bun" profesor punând toate cursurile făcute de toţi profesorii care pot face acest lucru (să-şi posteze cursurile pe internet), "cel mai bun" putând fi ales de cititori prin acordarea de steluţe sau note, ca peste tot.
- manualul este locul unde stă informaţia, elevul nu învaţă manualul, ci ceea ce i se predă la curs; în consecinţă este indicat ca manualul electronic să fie "încărcat" cât mai mult (aproape de exhaustiv, mărimea lui nu este o problemă pentru că nu este cărat în ghiozdan) pentru ca elevul să aibă toată informaţia de care ar putea avea nevoie structurată într-un singur loc.
Repet, cine îi explică noului ministru al educaţiei această realitate? Îndrăzneşte cineva?
@Daniel Funeriu
RăspundețiȘtergereLasati, ca veti deveni europarlamentar daca dovediti ca va utilizati cu prisosinta calitatile linguale (iar aici ma refer la modul in care va utilizati limba).