"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Traian Băsescu d espre proiectul fundamental de țară : „unirea cu Republica Moldova” Nu cred că putem vorbi de o altă temă astăzi, 1 Decembrie 2013, decât despre tema unificării. Premisa oricărei discuții este, mai ales azi, observația obligatorie că unicul proiect de țară clar asumat și pus în practică este cel promovat de Traian Băsescu, singurul președinte al României care a mărit granițele țării: integrare în NATO, integrare în UE, modernizarea statului și unirea cu Republica Moldova. Discuția despre unificare devine centrală în politica românească de astăzi. Pentru a avea o Românie puternică este necesar ca dreapta să conducă România. Pentru ca dreapta să conducă România ea trebuie să se unifice. Pentru a înțelege cum trebuie făcută unificarea dreptei este esențial să înțelegem care este, de fapt, linia de fractură actuală. Altfel nu facem decât să ne învârtim în jurul cozii disipând energii uriașe în timp ce forța întunericului – reptila USL – se hrănește din trupul ...

Politicienii Timișoarei sunt de o calitate foarte proastă. Toți. Când a dat Timișoara o voce credibilă la nivel național în ultimii 10 ani? Spun asta pentru că astăzi a avut loc un eveniment major, pe care l-am prezis de multă vreme, dar ale cărui semnificații sunt mult mai mari decât ceea ce pare a fi cazul acum. Și care arată că Timișoara este zero la nivelul politicienilor. Lucru care mă doare. Explicații: 1) i-am cerut domnului Robu încă din vară ( vezi aici ) să nu se mai lase „călărit” de PSD. M-a asigurat atunci ( vezi aici ) că el este „masculul politic alfa” și că nu-l „călărește” PSD împreună cu camarila din spatele PSD. Astăzi ( vezi aici ) recunoaște implicit că am avut dreptate și face un gest de curaj politic, punând piciorul în prag. Numai că între timp raportul de forțe nu mai este în favoarea sa. Iată de ce: camarila PSD l-a pus într-o situație jenantă prin scandalul cu sediul PSD,  toate contractele grase ale primăriei au fost câștigate de firme arondate ...

Sesizez o serie de mișcări interesante în ultimele zile. Sunt încrezător: direcția și majoritatea actorilor au totul pentru a reuși. Suntem în momentul selecției echipei care are trei obiective politice și unul administrativ: 1) să doboare USL demonstrând românilor că au fost mințiți, furați și sărăciți 2) să câștige alegerile din 2014 și 2016 3) să guverneze corect 4) să câștige încă un rând de alegeri. E posibil așa ceva? Da, dar depinde de echipa cu care se pornește la drum. De aceea cred că e important, vorba lui Papahagi, un „început bun”. Mai jos câteva repere pentru un „început bun”, cu scopul de a evita ambiguități. Dar și cu scopul de a-i proteja, profilactic, de disconfortul expunerii publice a goliciunii lor pe unii desperados ai propriei lor agende. Cred că e important de clarificat, pentru că aud din ce în ce mai des oameni care se auto-definesc ca „băsiști” dar nu țin minte să fi făcut ceva concret în afară de a fi profitat de victoriile lui Traian Băsescu....

Tema lunii, anului și probabil a actualului ciclu electoral este „pactul”. În politică este fundamental să-ți respecți cuvântul dat. Pentru că operezi cu viețile a milioane de oameni. Orice pact politic în care se angajează un lider este garanția, pentru milioane de cetățeni, că un anume lucru se va întâmpla. De aceea este de nepermis să nu respecți un pact politic. Există însă un pact care este infinit mai important decât orice pact politic. Este pactul cu viața cetățenilor țării tale. Pentru orice minte sănătoasă este limpede că singura reglementare viabilă în România este „zero alcool la volan”. Orice altă portiță deschisă înspre posibilitatea de a conduce cu alcool în sânge va ucide oameni. Dr. Victor Viorel a semnat, în iunie, un PACT. Pactul pentru zero alcool la volan. Cu Hakkinen de față. Cu presa, deci în fața românilor. După ce o firmă de casă i-a prezentat un sondaj care arăta că poate câștiga puncte în electoratul PSD dacă ar lăsa oamenii care au băut la volan, dr. Vi...

M-am tot abținut dar mi-e greu să nu o spun celor care afirmă  „eu, X, Y, Z și puțin alții l-am susținut și îl susținem pe Băsescu ” : mai ușor cu pianul pe scări.  E ca în bancul în care puricele de pe coama leului îi spune gazelei: „tu auzi ce răget avem”? Și s-ar și aștepta ca gazelei să-i fie frică de un biet purice. E cam invers și vă propun o trezire la realitate, oricând preferabilă exercițiului auto-admirativ în oglindă: majoritatea dintre „noi” am fost din punct de  vedere politic propulsați de Traian Băsescu. Nu Traian Băsescu s-a urcat pe soclul făcut de „noi”. Unii dintre „noi” odată puși pe o funcție de către Traian Băsescu am reușit să și facem ceva măsurabil. Alții nu. Reforma justiției nu este a lui Macovei și/sau Predoiu. Este a lui Băsescu. Macovei și Predoiu au meritul anduranței, expertizei și a faptului că au ținut ritmul. Ceea ce nu e puțin deloc. Reforma educației, cât este ea, nu este a lui Miclea/Funeriu, ci a lui Băsescu. Miclea a...

De multă vreme susțin că, de fapt, criză de încredere din România este mai gravă decât orice criză economică. Fără a intra în fondul „cazului Arșinel” (click aici ) -pe care nu-l stăpânesc- REZULTATUL acestui „caz” (real sau nu) a dus la scăderea încrederii oamenilor în faptul că organele lor vor fi folosite judicios post-mortem. Este doar un exemplu al modului sistematic în care prin comportamentele sociale iresponsabile ale unora ezarticulează orice sistem cât de cât funcțional care se bazează pe încredere . În cazul de față fie medicii dacă au greșit, fie „denunțătorii” dacă au făcut acest denunț fără a fi siguri. De aceea susțin că dacă vrem să schimbăm ceva fundamental în România asta trebuie să facem, zi de zi: să creștem gradul de încredere în societate. De aceea reforma justiției și a educației sunt esențiale. Dacă USL, la ora actuală nu face decât să dinamiteze și ultimele urme de încredere din societate, „dreapta” politică, sub diversele ei forme, nu face nimic ...

„Sfântul Graal” al politicii românești pare să fie acum identificarea candidatului (candidatei) dreptei la prezidențiale. Tuturor doritorilor care cred că au șanse dar și că ar putea conduce bine România le recomand să citească poezia de mai jos. Dacă nu corespund unui singur criteriu ar trebui să se alinieze în spatele celui (celei) care le îndeplinește pe toate. Succes! If If you can keep your head when all about you Are losing theirs and blaming it on you; If you can trust yourself when all men doubt you, But make allowance for their doubting too: If you can wait and not be tired by waiting, Or, being lied about, don't deal in lies, Or being hated don't give way to hating, And yet don't look too good, nor talk too wise; If you can dream---and not make dreams your master; If you can think---and not make thoughts your aim, If you can meet with Triumph and Disaster And treat those two impostors just the same:. If you can bear to hear the truth you've...

Am primit un mail de la un părinte revoltat: a fost obligat să plătească accesul la catalogul electronic implementat de școală (vezi mai jos mailul). Lui, și miilor de părinți car sunt în această situație le răspund mai jos: tot mai multe școli utilizează „catalogul electronic”. Ce este catalogul electronic, este el gratuit, este el util, este o obligație a școlilor? Sunt tot atâtea întrebări justificate, la care este nevoie de un răspuns. Spun de la început: CATALOGUL ELECTRONIC, DACĂ ESTE IMPLEMENTAT CORECT, ESTE UTIL. DAR: 1) Ministerul Educației NU alocă fonduri pentru catalogul electronic.  El este o inițiativă STRICT a școlii și/sau a primăriei. Catalogul electronic NU este un document școlar obligatoriu în sistemul de educație. 2) Cum nimic nu este gratis pe acest pământ (în afară de dragoste) cineva trebuie să plătească : în unele cazuri părinții, în altele (la Arad de exemplu) primăria.  3) Atenție însă: niciun părinte NU poate fi obligat să plăte...

Astăzi am afirmat, într-o excelentă întâlnire cu liderii unor ONG-uri din educație, că susțin începerea învățământului obligatoriu cu grupa mare la grădiniță, la vârsta de 5 ani. Fără excepții ONG-urile respective susțin acest lucru. Evident, specialiștii în pus bețe în roate au și început un embrion de isterie „cum adică, să-i obligăm pe copiii de 5 ani să meargă la grădiniță”? Am spus „susțin obligativitatea grupei mari” pentru că și ministrul educației a vorbit despre acest aspect. Este una dintre puținele idei bune pe care le-a avut. Vezi aici  declarațiile ministrului Pricopie. A propos: astăzi peste 90% dintre copii sunt înscriși la grupa mare. Înscriși nu înseamnă că și frecventează... Fără a intra în multe detalii aici și acum, vreau să subliniez succesul nesperat al clasei pregătitoare, obligatorii de la vârsta de 6 ani, preconizată de comisia Miclea și pusă în practică prin Legea educației. Practic, la un an de implementare, clasa pregătitoare salvează anual 60.000 ...

Conform recomandărilor comisiei Miclea am introdus în Legea educației o serie de evaluări ale copiilor. Ele se vor aplica în acest an școlar. evaluare la finalul clasei a II-a , cu rolul de a identifica și corecta eventualele deficiențe până la finalul clasei a IV-a (sfârșitul ciclului primar); evaluare la finalul clasei a IV-a , pentru a avea un diagnostic al sistemului de învățământ primar; evaluare la finalul clasei a VI-a , cu rol de preorientare, astfel încât în ultimii ani de gimnaziu elevii să poată să se orienteze mai bine către filiera potrivită: învățământ profesional, liceu tehnologic sau liceu teoretic. Experții în educație din Fundația Mișcarea Populară au elaborat, pentru părinți, materiale care explică tot ceea ce trebuie să știe despre aceste evaluări, benefice copiilor lor.  Iată-le mai jos: Informare evaluare clasa a II-a, click aici. Informare evaluare clasa a IV-a, click aici. Informare evaluare clasa a VI-a, click aici. Este grav că nici până a...

Majoritatea politicienilor rom âni devin eroi prin fraze „șmechere”. Dar aceste „fraze șmechere” și cei care se hrănesc din ele distrug zilnic cel mai de preț bun pe care o națiune îl are: încrederea mutuală între membrii săi. Noi, românii, am ajuns să ne petrecem majoritatea timpului protejându-ne unii de alții, clădind ziduri unii între alții, în loc să construim unii cu alții. Noi scriem contracte kilometrice pentru ca mai apoi să ne tragem pe sfoară printr-o portiță, șmecher speculată de un avocat veros. Alții încheie contracte uriașe printr-o simplă strângere de mână. Uitați-vă la înălțimea gardurilor în Germania, Franța sau Olanda. Și comparați-le cu gardurile de la noi. Acuși ajungem să avem „bodigarzi” la fiecare scară de bloc. Prea multă încruntare, prea urât ne uităm la vecinul de suferință din trafic, prea ne îmbulzim unii în alții la coadă. De ce facem toate astea? Simplu: pentru că suntem o societate fragmentată, ai cărei membrii sunt răi unii cu alții. Pentru că nu m...

Încep cu concluzia: Refuzând să dea o OUG,  Ponta  permite câinilor sălbatici din România să omoare copii. Este o iresponsabilitate criminală. T oți cei de la putere au luat-o razna. FAPT: Un câine, în București, mănâncă un copilaș de 4 ani. RĂSPUNSUL PUTERII LUI PONTA: 1) Analizăm situația, ne scărpinăm după ureche și propunem să se discute în Parlament. 2) „ Guvernul are nevoie de mici coloraturi stilistice în comunicare”. Nu mă credeți? Click aici! Televiziunile care trăiesc din șpăgi de la USL fac analize pe textele unor legi tembele. Din clasa politică, doar Președintele este un om responsabil în țara asta? Oameni buni, treziți-vă! În curând va fi prea târziu!

2011, iulie, Parcul IOR. Duminică frumoasă. Mă plimb cu fiica mea de 7 ani. Doi câini mari, de rasă, vin liberi și amenințători către ea. Mă interpun. Câinii fioroși. Emma terorizată. Caut proprietarii cu privirea. Două băbuțe care par cumsecade, la distanță mare, cu lesele în mână. Furios să văd așa câini mari, care nu sunt vagabonzi, în libertate cu greu îmi stăpânesc furia și, politicos, le rog pe doamne să-și lege câinii.  Replica:  Băbuța 1 (agresivă):  - Ce te agiți dom'le nu au mușcat decât o dată.  Băbuța 2 (cu ciudă): - Ai văzut ce mutră are ăsta, parcă ar fi criminalul ăla de Funeriu care pică copiii la bacalaureat, porcul ordinar. Doi polițiști comunitari, fumează agale o țigară și privesc scena. Îmi iau copilul în brațe și merg la mall. Ianuarie 2006, Osaka, Japonia. Primesc un telefon din România.  - Bună ziua, sunt jurnalistul X de la ziarul Y. Un cetățean japonez a murit la București mușcat de un câine. Puteți să mă ajutați ...

Victor Ponta a declarat la Chișnău că sunt prea multe burse acordate de România studenților din Republica Moldova. Și argumentează: au fost depuse doar 2800 de cereri, cam jumătate din numărul de burse disponibile. Lucru ciudat, pentru că oricine știe cu cât entuzism au fost primite știrile din anii precedenți, referitoare la suplimentarea numărului de burse la 5000. Care este realitatea? Realitatea este după cum urmează: 1) într-adevăr, sunt aproximativ 2900 de cereri adresate comisiei mixte MEN-MAE (cam tot atâtea ca în trecut). Comisia mixtă, însă, se ocupă doar de o parte a burselor. Pentru o mare parte din burse cererile se fac DIRECT LA UNIVERSITĂȚI, conform metodologiei de atribuire a burselor. Ponta a tăcut referitor la cererile făcute direct la universități. 2) De obicei sunt două sesiuni de admitere pe locurile aferente burselor. Anual sunt aproximativ 7000 de candidați pentru 5000 de locuri în cele două sesiuni. Deci nici vorbă să nu fie candidați! 3) Establismentul ...

Stimate Domnule Primar Robu, vă adresez această epistolă pentru că vă respect. Nu mă îndoiesc de intențiile dumneavoastră fundamental corecte, nu mă îndoiesc nici de faptul că puteți să le împliniți, așa cum ați realizat multe pentru Politehnică. Ca mulți timișoreni am sperat ca Timișoara, în mandatul dumneavoastră, să intre în era normalității. Asta înseamnă, înainte de toate, ca deciziile să fie luate pe baze raționale.  Îmi amintesc discuțiile pe care le aveam la București: dumneavoastră din situația de senator (care muncea mult) al opoziției iar eu din situația de ministru (hăituit) al educației. Și dumneavoastră și eu aveam dreptate în ceea ce susțineam, dar forțele comunistoid-malefice scoteau mutiplele lor capete din gurile de canal ale politicii românești și încercau să ne învingă. Fiecare dintre noi am încercat să le controlăm. Eu atacându-le frontal centrii de putere, dumneavoastră folosindu-vă de forța lor pentru a naviga pe terenul politic care le era atât de fa...

Din pură întâmplare mi-a căzut în mână un text scris de tatăl meu cu ocazia unui volum omagial dedicat lui Gh. I. Tohăneanu ( care poate fi găsit integral aici ). Ceea ce nu știe tata (dar poate află acum) este că de fiecare dată când profesorul Tohăneanu poposea la Săvârșin (revizorul de linie de mai jos este, de fapt, bunicul meu, împreună cu care eu am locuit între 5 și 8 ani) chiar și când toată lumea credea că dorm eu de fapt ascultam cu interes maxim discuțiile dintre ei. Moisil (cred) spune că, în fapt, cultura este ceea ce îți rămâne când ai uitat tot ceea ce ai învățat. Cred că de la profesorul Tohăneanu mi-a rămas alergia la impostură, chiar dacă nu-mi amintesc mare lucru din ceea ce-mi explica în plimbările pe care le făceam cu el pe malul Mureșului. Nu știa profesorul Tohăneanu ce deserviciu îmi făcea pentru viitoarea mea „cariera” politică... Eu știu însă ce serviciu mi-a făcut ca om. Îi mulțumesc. Mai jos o parte din textul tatălui meu. O BARIERĂ ÎN CALEA IMPOST...

S-au făcut, din prima zi, o serie de afirmații despre   Partidul Mișcarea Populară  cărora trebuie să  le răspund viguros. Nu cu țâfnă, nu cu aroganță, nu cu patimă. Nu cu afirmații haioase și glumițe ieftine. Și nici măcar cu certitudini livrate pe nemestecate. Aș vrea ca aceste răspunsuri să fie înțelese ca perspectiva unui om care caută împreună cu colegii săi mecanismul prin care să aducem pozitivism în viața publică din România și prin care să învingem tăvălugul USL-ist. Acest tăvălug, dacă nu este stopat, va zdrobi România. Am totuși o certitudine: aceea că sunt de acord cu toți cei care spun că „nu poți face lucruri mari cu oameni mici” (citatul original pe facebook-ul Elenei Udrea). Să o luăm metodic, punct cu punct: S-a afirmat că „cei care au fondat PMP sunt debutanți fără notorietate și în consecință nu vor avea succes”. Da, așa este, nu au o mare notorietate. Majoritatea (Tomac, Ciuparu, Petrescu, Papahagi) sunt figuri noi care au realizări semnifi...