USL distruge cu metodă și sistem viitorul copiilor României

Ieri ministrul educației a demonstrat că tinde să devină o clonă a predecesoarei sale și că adoptă o gândire despre educație proprie altui secol. Greșește, dar are posibilitatea să se corecteze.

Ce înseamnă în practică eliminarea de către USL a examenelor transdisciplinare și, implicit, a unei învățări transdisciplinare (care urmau să intre treptat în funcțiune)?

În termeni simpli înseamnă că USL a luat copiilor șansa de a se conecta la realitate. Și mai înseamnă cel puțin două lucruri. Foarte grave, ambele.

În primul rând, elevii vor avea în programă materii al căror conținut, că e atractiv sau nu, că e învățat sau nu, nu contează. Materii a căror însușire nu se verifică prin examen. Oricât de atractivă va fi programa de biologie sau fizică, ea nefiind testată, elevii nu și-o vor însuși. Se va crea o ”programă paralelă”, copiii vor învăța doar la materiile din care ”se dă examen”. Ei vor deveni mici ”roboței de rezolvat probleme”, fără legătură cu realitatea. Școala trebuie să descătușeze gândirea, nu să o pună în cămașa de forță a rețetelor rigide de rezolvat probleme pentru examen. Generații întregi de copii vor fi condamnate la inadecvare și inadaptare.

În al doilea rând, eliminând examenele transdisciplinare, se elimină implicit și învățarea transdisciplinară. Elevii nu vor înțelege că, de exemplu, cristalinul din ochi (biologie) este, de fapt, o lentilă biconvexă (fizică); vor învăța despre perși (istorie) fără să știe dacă ei au de-a face cu Perșani sau cu Iranul (geografie), vor învăța despre electricitate și sarcină electrică (fizică) fără să înțeleagă exact ce sunt electronii și protonii (chimie). Sau viceversa, când vor învăța despre atomi și electroni la chimie, nu vor face automat legătura cu electricitatea, pe care o învață la fizică.

Data viitoare când copilul dumneavoastră vă va întreba ”de ce trebuie să învăț niște lucruri care nu-mi servesc la nimic?” aveți, de-acum, un răspuns simplu: ”pentru că familia noastră a votat cu USL”.

Același răspuns îl puteți da și la întrebarea: ”de ce în universitatea mea toată lumea copiază lucrarea de licență?” sau, la întrebarea ”de ce nu mai avem meseriași de calitate?”. În schimb, cei care vă guvernează acum vor fi mulțumiți, pentru că preferă să-i țină pe părinți și pe profesori într-o zonă de confort călduță, dar care distruge generații întregi de copii.

Dacă vreți să știți în ce măsură este corectă sau nu opțiunea pentru o programă școlară care să conțină o parte de predare/învățare transdisciplinară, puneți-vă în următoarele situații:

Când rezolvați o problemă din viața de zi cu zi, vă întrebați oare dacă ați învățat să găsiți soluția corectă la matematică, fizică ori chimie sau pur și simplu o rezolvați îmbinând inteligent fragmente din fiecare materie învățată la școală?

Pus în fața unei situații noi, cine are capacitate mai mare de a reacționa adecvat? O  persoană pentru care istoria este o înșiruire de date, iar fizica o înșiruire de formule sau o persoană care are o viziune integrată asupra lucrurilor?

Știți de ce elevii români se plasează atât de prost la testele PISA? Tocmai din motivele expuse mai sus.

Pentru că nu înțeleg aceste lucruri simple, pentru că mintea lor este închistată, pentru că trăiesc în primitivismul trecutului lor gri și urât, acești oameni vă distrug copiii. Au ambiția să le transfere copiilor dumneavoastră reumatismele lor intelectuale. Cereți-le să vă pună la dispoziție un singur studiu care să demonstreze că au dreptate. Nu vor reuși.

E adevărat însă că progresul în orice domeniu necesită determinare, necesită efort de sincronizare cu realitatea și luptă perpetuă cu prejudecățile. Dar ei nu sunt capabili de acest lucru. Nu e oare mai dulce comoditatea? Nu e mai bine să lâncezim în confortul nostru de zi cu zi, în care facem azi ce am făcut și ieri, și alaltăieri, și acum 30 de ani?

P.S.  Aud că declarațiile inițiale se nuanțează și că de fapt s-ar dori doar amânarea termenului începând cu care să se predea și transdisciplinar. Sunt convins că este doar un dublu limbaj. Când ești ministru, contează faptele înaintea vorbelor. Ministrul poate ușor să mă contrazică și să afirme simplu și direct că îmbrățișează viziunea modernă a educației, bazată pe comunicarea dintre domenii și nu pe separarea dintre ele, că va cere ca programele școlare să fie elaborate cu un pronunțat conținut transdisciplinar, dar că nu poate acest lucru decât începând cu data pe care o consideră el fezabilă. La nivel de legislație e simplu: se poate proroga un termen.