Logică sau reumatism la creier (II)

Cred că de fapt titlul mai potrivit ar fi fost ”Logică sau reumatism la creier (II). Reforma educației din Polonia vs imobilismul din România”.
Al doilea test de logică, ceva mai complicat, este pentru restul politicienilor. Inclusiv pentru aleșii dumneavoastră. Mâine acordăm un mic bonus și pentru domnul ministru Pricopie.

Realitatea 1: În 1999, Polonia a trecut prima clasă de liceu la gimnaziu și a scurtat durata liceului de la 4 la 3 ani.

Realitatea 2: După această reformă, între 2000 și 2009 rezultatele la testele PISA arată că Polonia a avut cea mai spectaculoasă creștere a scorului PISA din Europa (datele mai jos).

Realitatea 3: Între 1999 și 2009 România nu a făcut mai nimic. A cosmetizat, și-a păstrat ”tradițiile” în educație și sindicatele fericite. Între 2000 și 2009 rezultatele la testele PISA ale elevilor români au scăzut sau au stagnat (datele mai jos).

Realitatea 4: În Legea educației din 2011, România a preluat foarte multe lucruri din reforma poloneză din 1999, inclusiv trecerea clasei a IX-a la gimnaziu și structura ciclurilor de studiu.

Realitatea 5: În decembrie 2011 Comisia Europeană dădea România drept exemplu de reformă corectă și curajoasă a educației.

Test de logică: Având în vedere că schimbările din Polonia, preluate de Legea educației din 2011, s-au dovedit ca fiind cele mai eficiente din Europa și că imobilismul din România din aceeași perioadă a dus la stagnare, ce trebuie făcut mai departe?

Răspuns 1: Să facem sondaje pe facebook și să ne întoarcem la situația României din 1999-2009.

Răspuns 2: Să păstrăm noua structură, similară cu cea a Poloniei, și să o punem în aplicare  în liniște, cu  migală și continuitate (din 1999 Polonia a avut 9 miniștri ai educației. România 13, 4 doar în guvernarea USL...).

Dacă dumneavoastră, cititorii mei (care aveți un simț logic mai dezvoltat decât al cititorilor lor ;) ) credeți că varianta corectă de răspuns este 2, puteți face două lucruri utile:

1. să scrieți o scrisoare deputatului și senatorului dumneavoastră prin care să-i propuneți acest test de logică (nu pretind copyright ;) )
2. să răspundeți onest la diferitele sondaje online pe această temă.

Dacă nu vă adresați direct lor, de ce ați fi ascultați? Politicienilor le pasă de contactul direct și mult mai puțin de comentarii online.

Având în vedere că raționamentul necesită mai mult decât un pas, dau politicienilor care vor să treacă acest test următoarele elemente ajutătoare:

Element ajutător 1: Iată cum arăta sistemul din Polonia în 1999 (în mare e cel lăsat de comuniști) și cum a devenit el după reforma din 1999 (click pe poză pentru mărire):

Figura 1: Reforma din Polonia din 1999: trecerea clasei a IX-a la gimnaziu și scurtarea duratei liceului de la 4 la 3 ani. Cazul Poloniei a fost luat în considerare la elaborarea Legii educației.

Ce au făcut polonezii la nivelul arhitecturii de sistem?

1. Au trecut  prima clasă de liceu la gimnaziu și au scurtat durata liceului de la 4 la 3 ani (evident cu efortul curricular aferent, prevăzut și de noi). 
2. Au încurajat și au flexibilizat filiera învățământului profesional și filiera tehnică /tehnologică (2, 3, 4 ani) în funcție de calificare și specificul diplomei.
3. Au introdus testările pentru preorientare la vârsta de 13 ani (cu accentul pe ”orientare”).

Rezulatatele au fost excelente (cea mai mare creștere din Europa), așa cum reiese din datele testelor PISA între 2000 și 2009 (click pe poză pentru mărire):

Figura 2: Rezultatele elevilor polonezi la testele PISA înainte (albastru) și după (roșu) trecerea clasei a IX-a la gimnaziu și efortul curricular aferent. Rezultatele la lectură, matematică și științe au crescut puternic.

Element ajutător 2: Ce a făcut România în timp ce Polonia își urmărea cu continuitate obiectivele în educație între 1999 și 2010 (chiar dacă s-au schimbat 9 (!) miniștri)? Răspuns: mai nimic serios:

1. Ecaterina Andronescu a ucis în fașă, în 2001, reforma curriculară aproape terminată de Marga. 
2. Ecaterina Andronescu a fost desființat învățământul profesional în 2009. 
3. Au luat avânt fabricile de diplome. 
4. S-a trecut de la 8 la 10 ani învățământ obligatoriu (2003). 
5. Mircea Miclea a început în 2005 o serie de lucruri excelente dar imediat lăsate baltă de urmașii săi. 
6. România a crescut finanțarea sistemului fără impact asupra calității pregătirii elevilor.

Rezultatele au fost pe măsură. În timp ce polonezii progresau noi am stagnat: (click pe imagine pentru mărire):

ROMÂNIA

Figura 3: Rezultatele elevilor români la testele PISA între 2000 și 2009. Rezultatele la lectură și științe au scăzut. Cele la matematică sunt cvasi-identice.

Aceste rezultate catastrofale sunt și consecința faptului că până la intrarea în vigoare a Legii educației, nu aveam clasa pregătitoare, nu mai aveam învățământ profesional (pare incredibil, nu?, eu l-am reintrodus în 2012, detalii aici) iar formarea inițială a cadrelor didactice se făcea preponderent în fabrici de diplome.

Figura 4: Evoluția rezulatelor (România vs Polonia) la testele PISA între 2000 și 2009. Polonia a crescut semnificativ, România a scăzut.

Element ajutător 3:  Iată cum arată schimbarea arhitecturii sistemului prevăzută de Legea educației din 2011. Arată cunoscut? De menționat că în 2007 liberalii au propus în dezbatere publică o schimbare identică, iar în 2010 au depus-o la Parlament. Detalii aici.

Figura 5: Reforma din România din 2011, similară cu cea benefică din Polonia din 1999 (click pe imagine pentru mărire): trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, introducerea clasei pregătitoare, scurtarea duratei liceului de la 4 la 3 ani, testarea pentru preorientare la 13 ani și întărirea învățământului profesional și tehnologic.

Schimbările de ARHITECTURĂ A SISTEMULUI care sunt prevăzute și de Legea educației sunt :

1. introducerea clasei pregătitoare, învățământ obligatoriu de la vârsta de 6 ani (măsură pusă în practică în mandatul meu și al dlui Baba);
2. introducerea învățământului profesional (pus în practică în mandatul meu, detalii aici);
3. trecerea primei clase de liceu la gimnaziu și scurtarea duratei liceului de la 4 la 3 ani (prevăzută în 2016, pentru generația care începe clasa a V-a în 2012);
4. introducerea testării pentru preorientare la vârsta de 13 ani (cu accentul pe ”pre”), realizată în mandatul meu și al dlui Baba;
5. încurajarea și flexibilizarea filierei tehnice/tehnologice (2, 3, 4 ani), începută implementarea în mandatul meu.

Așadar pentru că între 2000 și 2009 nu se constatase niciun progres, cu toate că se investiseră mult mai mulți bani în educație (de la informatizarea inițiată de dna Andronescu la construcțiile de școli din perioada Hărdău/Adomniței) am decis (discuțiile durau din 2007) o reformă care avea elemente ce dăduseră rezultate într-o țară similară cu a noastră. Sună logic, nu?

Element ajutător 4: Comparație între sistemul din Polonia (post-reforma din 1999) care a produs rezultate remarcabile și sistemul  din România (post-reforma din 2011). Singura diferență este minoră: polonezii numesc o parte a gimnaziului ”învățământ primar”. Au și o rațiune pentru asta, dar nu vreau să intrăm în detalii tehnice.

Figura 5: Comparație între arhitectura sistemului polonez (după succesul reformei din 1999) și sistemul din România așa cum este prevăzut de Legea educației din 2011. Click pe imagine pentru mărire.

Înțeleg că se dorește o revenire la situația anterioară, pentru că, nu-i așa, trebuie să păstrăm tradiția.  O ”tradiție” care duce la mediocritate este de fapt o frână. Fiecare poate acum să judece bazat pe argumente, nu pe sondaje de pe facebook. 

În loc de concluzie: 

Dacă, peste 10 ani, când vom avea aceleași rezultate slabe ale elevilor, ne vom întreba încă:

”de ce nu s-a schimbat nimic?” 

vom avea un vinovat modern, online... : 

”sondajul de pe facebook-ul Guvernului, din 2013”.