Despre valori în societatea românească și despre trădare în politica românească

Am auzit, în ultimul an, (mai precis după ce a căzut guvernul Ungureanu) că de vină pentru pierderea guvernării din mai 2012 a fost trădarea unor parlamentari. Zilele acestea am discutat cu multă lume care îi înfiera cu mânie pe „trădători”. Am făcut, oarecum, opinie separată, punând întrebarea „în politica românească, vina este a trădatului sau a trădătorului?”. Un element de răspuns, poate nu singurul, mai jos (reiau de fapt, o postare din 6 martie pe care am făcut-o pe facebook).

„În principiu vina este a trădătorului. În cazul partidelor din România însă, vina este a trădatului, adică a partidului. Partidele din România nu sunt bazate pe asumarea puternică a unor valori, ci sunt bazate pe asumarea în comun a unor interese. Or noțiunea de trădare se raportează la valori nu la interese. Nu este justificabil să-ți trădezi valorile asumante este însă legitim să-ți urmărești interesele daca ele sunt legale. Așadar, atâta timp cât un partid nu se bazează pe asumarea de valori, nu are obiect să vorbim despre trădare. Acesta este marele eșec al partidelor: vor resurse fără să-și asume valori. Și pentru asta promovează oameni care știu să maximizeze acapararea resurselor și nu să consolideze valorile. Iar atunci când accidental, e promovat un om care-și asumă valori e tratat ca un corp străin și rejectat. Asta ar fi adevărata schimbare: un partid cu oameni care să-și asume valori.”

 Un coleg îmi spune, și cred că are dreptate, că fenomenul e și mai grav. Nu avem doar indivizi „trădători” ci avem structuri „trădătoare”. Grav nu a fost că au „trădat” Frunzăverde și Vâlcov. Grav este că a „trădat” toată filiala.

 Între timp a apărut Mișcarea Populară. Tezele și temele Mișcării Populare trebuie să aibă în centru valorile și discuția despre valori, de mult prea mult timp amânată în România. E excelent că această discuție a început în spațiul public, vezi aici și aici.

Comentarii

  1. dumitru belu22 aprilie 2013 la 14:58

    Excelentă viziune ! Nu mă gândisem la această abordare ......
    De unde necesitatea de a nu uni în jurul valorilor şi nu a intereselor de gaşcă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria Pippa22 aprilie 2013 la 21:44

    As vrea sa va amintesc ca atunci cand se aduna doua numere negative, suma este un numar negativ. Asta apropo de structurile "tradatoare". Deci nu e un fenomen si mai grav, e doar o consecinta logica. Referindu-ma la una dintre familiile de termen negativ, stiu ca initial termenii faceau parte din partide diferite, nu pentru ca aveau convingeri diferite (care convingeri?), ci pentru ca, oricine ar fi fost la putere, lucrurile erau ok. Asa ca sa nu ne miram. Cred ca intr-adevar aceasta ar trebui sa fie o preocupare: sa-ti alegi partenerii de drum in functie de principii si de caracter, nu in functie de ciolanul catre care privesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Valentin Stanescu24 aprilie 2013 la 19:39

    Domnule Daniel Funeriu,

    Va apreciez pentru reforma initiata in invatamant cat si pentru ideile din aceasta postare.
    Am optat la indemnul dumneavoastra sa subscriu pentru a fi informat privind initiativele Miscarii Populare.
    Am primit pe mail o instiintare ca pentru alegerile conducatorilor miscarii se pot trimite cv-uri pentru conducatorii judeteni. Mailul mentioneaza ca pentru asigurarea corectitudinii si transaparentei cv-urile pot fi trimise pana la termenul limita 23 aprilie ora 10:00. Mailul a fost trimis la ora 10 seara in data de 22 aprilie!!!!
    Cum este asta o asigurare a transparentei si corectitudinii cand se lasa mai putin de o jumatate de zi pentru a reactiona la un mail?????
    Sper sa fie vorba de o scapare regretabila, altfel ma tem ca ati inceput cu stangul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daniel P. Funeriu3 mai 2013 la 01:25

    Nu ezitati, luam in considerare mailurile cu CV care vin si dupa acea data. Prima selectie era pentru Constanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim18 mai 2013 la 16:06

      Cu iertare ca indraznesc, dar cum se poate ca in Franta ati avut dl. Ministru doua functii si ati avut doua CV-uri total diferite.
      Si cind ati fost intrebat, nu ati raspuns.
      Si nici pina acum dupa 3 ani de scandal inca nu ati depuns DIPLOMA DE BACALAUREAT sa o vada toti, cei care va iubesc si cei care va urasc.
      Cu respect

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Articolul 32, aliniat 5 din Constituția României: Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. M-am opus introducerii homeschooling-ului in Legea 1 și îmi asum acest lucru. Toti politicienii papagali fug de dezbaterea asta, sa nu supere pe nimeni, dar noh, la cati mafioti am suparat la viata mea, ce mai conteaza 2-3 oameni... Plus ca n-o sa mai candidez vreodata. Faptele: o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți* ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau c...
Citiți mai multe

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Imagine
Cine, la lecțiile de chimie din liceu, nu a fost stresat de dificultatea conceptelor privind legătura chimica? Hibridizarea orbitalilor atomici, legătura covalentă, teoria cuantică a legăturii chimice, dar și structura secundară și terțiara a proteinelor sunt tot atâtea subiecte care au revoluționat chimia și au dat nenumărate dureri de cap deopotrivă profesorilor și elevilor de liceu. Responsabil pentru acestea este un singur om: Linus Pauling. Savant neobișnuit de curajos în promovarea ideilor noi, în palmaresul căruia numărul marilor descoperiri nu este egalat decât de numărul erorilor monumentale și a controverselor pe care le-a generat. Sigurul om din istorie laureat cu două premii Nobel individuale (1954 - chimie și 1962 - pace), Pauling provine din familia unui farmacist original: clienții plăteau doar dacă, în urma tratamentului cumpărat, se făceau bine! Ideea nu a fost inspirată, familia tânărului Linus fiind nevoită să trăiască o perioadă din ajutoarele bunicilor. Orfan de...
Citiți mai multe

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Imaginați-vă că aveți în buzunarul din dreapta 100 de bancnote de un leu fiecare, iar în cel din stânga doar o bancnotă de 500 de lei (există..., dacă n-ați avut ocazia). Cu această imagine în minte vă rog să citiți rândurile următoare. Pe la sfârșitul veacului al XIX-lea Alexandru Cihac a publicat un dicționar etimologic al limbii române. După ce a încheiat redactarea, învățatul nostru s-a apucat să numere cuvintele de origine latină și pe cele de origine slavă din dicționar. A constatat un lucru surprinzător   : cuvintele de origine slavă erau de două ori mai numeroase decât cele de origine latină. Și a mai constatat că unul din cinci cuvinte era de origine turcă. În aceste condiții se naște întrebarea firească   : mai avem noi dreptul să susținem latinitatea românei   ? Nu e, oare, mai logic să recunoaștem că româna e limbă slavă   ? Răspunsul a venit prompt din partea lui B.P. Hasdeu care, în teoria sa despre circulația cuvintelor, a demonstrat convingător la...
Citiți mai multe

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Dragi lideri de opinie, poate vă recunoașteți, poate nu, în textul de mai jos. Dacă nu vă recunoașteți, scuze pentru prețiosul timp pierdut. Dacă vă recunoașteți, măcar parțial, uitați-vă în oglindă și întrebați-vă ce-i de făcut. Soluția e la voi. Pentru că în curând va fi prea târziu. Am scris textul acesta cu frăție întru suferință, nu cu aroganță. Pentru că sunt în căutare de soluții, nu în dorința de a da lecții. L-am scris, mai ales, cu prietenie și convingere că se poate ieși din acest cerc vicios.  Citesc zilnic opinii noi și originale despre „scandalul din educație” din partea multor „formatori de opinie”. Unii redescoperă apa caldă. Ca la fotbal, fiecare are „teoria lui”.  Eu îi întreb: oameni buni, unde erați în vara lui 2011 când cei care au organizat primul bacalaureat corect, începând cu cei 20.000 de supraveghetori, cei peste 40 de inspectori și întreg aparatul ministerului erau linșați mediatic pentru curajul de a fi arătat adevărul? V-ați inflamat trei...
Citiți mai multe

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România

Imagine
Unii oameni chiar insistă să-mi întrerupă tăcerea. Nu e bine băieți... Iată o analiză a situației referitoare la auxiliare: A) Legea 1 spune la articolul 69:   (1)  În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (...) (5)  Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional. În traducere: profesorul este liber să folosească orice auxiliar vrea el, dacă auxiliarul respectiv este aprobat de minister  în baza unei proceduri specifice. E normal să fie așa, atâta timp cât ministerul este responsbil de programele școlare. Plus că astfel se evită predarea unor aberații ...
Citiți mai multe