Conjuratia Imbecililor

Textul de mai jos a aparut in Le Point din 2 mai 2013, la pagina 7 sub semnatura lui Franz-Olivier Giesbert. Traducerea si textul nu sunt editate, pot aparea mici erori eventuale pentru care imi cer scuze. Inlocuiti Franta cu Romania si realitatea este identica. Niste inconstienti veseli. Vreau sa subliniez concluzia:

Drama unei perioade precum cea pe care o trăim azi este că popoarele sunt gata să creadă minciunile enorme și nerușinate. Tocmai de aceea nu putem decât să-i blestemăm pe cei care emit aceste minciuni: indiferent dacă o fac din viclenie, cinism, nepăsare nu au nicio scuză!

Conjuraţia imbecililor

Declinul începe întotdeauna cu economia, după care îţi afectează serios creierul. În ultima vreme, Franţa pare să fi intrat în faza ultimă, aceea a cretinismului absolut, a isteriei și a relei credinţe. 

E de necrezut cum am putut să ne prăbuşim în asemenea hal: politica a ajuns mult sub gradul zero. Declaraţia recentă a partidului socialist în legătură cu destinele Europei, ne furnizează proba clară că materia cenuşie a acestui partid e zdravăn afectată, până la vârful ierarhiei sale.

Trezeşte-te, Miterrand, ai tăi şi-au pierdut minţile.

Dacă ne raportăm strict la textul declaraţiei – din fericire condamnat de premierul Ayrault – ne dăm seama că socialiştii au decis să injecteze francezilor veninul eurofobiei şi al germanofobiei. În timp ce M. Copé, preşedintele autoproclamat (pe viaţă!) al UMP (opoziția de dreapta) îi ţine isonul doamnei Le Pen în probleme de societate, iată că socialiștii preiau ștafeta antieuropenismului de la extrema dreaptă. Mai mult, Dl. Bartolone, al treilea om în stat, propune chiar o "confruntare" cu Germania. Dumnezeule, ce farsor!

Acesta sunt efectele unei politici lipsite de orice morală. Când nimic nu valoreaza nimic, totul poate fi folosit: PS-ul nu ezită să abandoneze întreaga sa moştenire europeană: el denunţă "Europa de dreapta" încarnată de doamna Merkel și a sa "intransigență egoistă". Șmecheria trebuia găsită! Dacă Franţa degringolează în spirala datoriilor și a dezindustrializării continue, dacă Franţa întârzie să se redreseze, vina aparţine… Germaniei. E destul de clar, nu?

Interesant e că această debilă analiză e produsul nemijlocit al creierilor d-lui Cambadelis, responabilul cu Europa al socialiștilor fost locotenent al lui Strauss-Khan apoi al doamnei Aubry, care trece în ochii mulţimii drept un spirit superior. Dar ce revendică poporul când creşte şomajul, când se intensifică ura şi nemulţumirile sociale? Ca întotdeauna, în asemenea situaţii, vinovaţi buni de spânzurat. Capete de tăiat. Pe scurt, țapi ispășitori. Iar socialiştii vor da capete poporului: cel dintâi dintre ele va fi al doamnei Merkel, calificată de socialişti drept cancelarul austerităţii. Vom vedea cu toţii ce urmează… 

Antiamericanismul este socialismul imbecililor scria nu demult istoricul Juillard. Azi este antigermanismul care este senilitatea suveraniștilor. Înainte ca social-democratul cancelar, Gerhard Schroeder, să aplice măsurile aspre ale anilor 2000, Germania era cam în situaţia Franţei de astăzi. După, Germania a renăscut. Din păcate, ca și dreapta, stânga franceză a refuzat să se inspire din experienţa redresării germane. Prea dură și prea curajoasă.

Franța s-a înfundat pe alt drum. Acela al negării realității, care se rezumă la incantări precum: revenirea la creşterea economică și sfârşitul austerităţii. Rezultatele proaste se văd cu ochiul liber și în ciuda evidenţelor, nimic nu-i împiedică pe socialişti să celebreze cu vorbe mari „viziunea Franţei” care, prin exemplul ei de succes, „mobilizează popoarele”. Vă rugăm frumos să nu râdeţi!

Strategia evitării, care ne-a condus la situaţia actuală, este în continuare la ordinea zilei. Amestecaţi morfina, cu niscaiva halucinogene, mai adăugaţi la ele lenea intelectuală şi veţi avea în faţa ochilor Partidul Socialist, acest copy paste al bufoneriilor pe care le puteţi citi în „Le monde dyplomatique” sau „Alternative economique”, cele două manuale de "voudou aplicat la finanţele publice."

Cuvântul de ordine socialist: să continuăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în aşteptarea victoriei socialiștilor germani la alegerile din toamna acestui an. Pentru socialiștii francezi imobilismul rămâne cel mai bun plan pentru Franța. Inutil să scădem datoria statului, să reducem cheltuielile publice sau să resorbim în mod serios deficitul bugetar, aşa cum au procedat ţări ca: Germania, Canada sau Suedia? Toate aceste țări și-au regăsit creșterea economică pe baze sănătoase. Nu, dimpotrivă, lăsăm totul aşa cum e şi să ne îndatorăm în continuare, pentru că eşecul electoral al doamnei Merkel ne va scoate din prăpastie. Iar stânga  europeană - instalată imediat după aceea la butoanele Europei – ne va scoate din înfundătura în care ne zbatem. După toate astea vom putea să ne distrăm în continuare aşa cum ne place nouă.

Dacă ar fi să-i credem pe socialiştii noştri, SPD-ul german e atât de fraier încât va accepta punerea în comun a datoriilor Europei fără să pretindă măsurile de siguranţă pe care doamna Merkel le-a cerut imperativ, dar fără succes până acum, de la preşedintele Hollande.

Proiectul socialist se poate rezuma la câteva cuvinte: „nici nu ne trece prin cap să restrângem cheltuielile, nu contează că n-am reuşit să ne redresăm, vom continua să ne îndatorăm în neştire pentru a finanţa datoria publică. Ce contează că datoria noastră stă să explodeze, până la urmă Germania tot va plăti pentru noi. Dacă e nevoie, nemţii n-au decât să-şi strângă centura pentru a ne achita nota. Oricum, ei sunt obişnuiţi cu rigoarea, ea face parte din însăşi structura poporului german”. 

Drama unei perioade precum cea pe care o trăim azi este că popoarele sunt gata să creadă minciunile enorme și nerușinate. Tocmai de aceea nu putem decât să-i blestemăm pe cei care emit aceste minciuni: indiferent dacă o fac din viclenie, cinism, nepăsare nu au nicio scuză!