Ucigătorul domn Cristoiu
Eram destul de surprins că anumite gânduri pe care le expuneam pe blog, pe teme altele decât educaționale, erau preluate de o parte semnificativă a presei. Unii erau chiar amuzanți, căutând interpretări sofisticate, de genul „Traian Băsescu a reînceput războiul cu Ponta, pentru că Lăzăroiu și Funeriu îl atacă pe Ponta pe blog”. Nimic mai fals. Nu încercam decât să fac niște exerciții de logică simplă și de bun-simț despre ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie scena politică din România. Eu personal nu am niciun război cu Ponta, vreau un singur lucru: să guverneze bine și să impulsioneze aplicarea Legii educației, ceea ce-i spune și Comisia Europeană.
Ei bine, tocmai ce luasem și eu elan în a teoretiza și analiza evoluțiile politice, că trooosc, vine Ion Cristoiu și ne dă un editorial -în ultima conversație cu el am înțeles că de fapt nu e editorial ci proză politică- ucigător pentru cei raționali și care ne trezește puțin la realitate. Editorialul este aici. Pe scurt, el spune că pentru a avea succes în politică trebuie să generezi emoție mai mult decât logică. Dar, într-un mod foarte subtil (nu știu dacă voluntar sau nu, dar nu cred că lasă prea multe lucruri la voia întâmplării) editorialul său ne mai spune ceva foarte important. Ghici ghicitoarea mea ce?
Am citit articolul domnului Cristoiu de dimineata si de ce sa nu recunosc, mi-a amestecat gandurile destul de rau. Cu atat mai mult, cu cat nu mai departe de ieri, am comentat articolul dumneavoastra, gasindu-l susceptibil de prea multa "raceala", in pofida logicii bine inchegate.
RăspundețiȘtergereLa o analiza logica, in pofida a ceea ce ne dorim, constatam ca sansele noastre (ale Miscarii Populare) de a produce schimbare, in actuala conjunctura, sunt infinitesimale.
Am sa fiu avocatul diavolului si am sa enumar acele circumstante ce ne sunt potrivnice.
Argumente externe:
- Puterea extraordinara si fara precedent acumulata de USL in parlament, capacitatea si determinarea acestaora de a utiliza parlamentul ca pe instrument de legiferare a abuzului, de orice natura ar fi el;
- Faptul ca USL controleaza si mecanismele administrative, prin guvern, ba chiar utilizarea guvernului ca instrument de legiferare, le intareste pozitia;
- Gradul in care USL (si din pacate, nu numai) a diseminat coruptia in societate este atat de mare, incat neutilizarea mijloacelor murdare de mituire a electoratului, devine de-a dreptul "bariera la intrare", pentru orice "jucator" politic. Facand o paranteza, de problema asta se pare ca s-a lovit si Mario Varga Llosa. In cazul nostru, aproape ca nu mai vorbim de coruptie ca despre o fatalitate, ci ca pe o parte a "fisei postului" unui om politic, dar si a alegatorului.
Diseminarea coruptiei atinge toate palierele si toate segmentele societatii (mii de oameni asistati ce nu au drepul la asistenta, mii de elevi care isi cumpara notele, mii de oameni care isi vand votul si lista continua pana cand dai in depresie).
- Acel segment de populatie care refuza implicarea in viata politica, refuza din spirit de fronda si viata civica, considerandu-se indreptatiti sa se izoleze atat de cei care genereaza coruptia cat si de cei care profita de aceasta, indiferent de nivel. De cate ori nu am auzit sintagma "lasa-i sa crape acum, daca asta au vrut... sa manance galeti".
- Intelectualii sunt cu atat mai sceptici cu cat inteleg ca le este imposibil sa mobilizeze resursele financiare necesare intrarii in politica.
- Asistam la o fractura sociala majora, care impica mai multe categorii sociale. Intregi corpuri sociale intra in conflict intre ele, plecand de la divergente de opinie, politice, culturale, ce tin de nivelul de pregatire sau de cel de trai. O dihonie generala, care avantajeaza actuala putere, dispersand tirul populatiei dinspre probleme reale spre conflicte colaterale.
(...)
Mie imi spune ( editorialul) un lucru banal in ce-l priveste pe Cristoiu: ca a ramas acelasi idiot util... ideilor ( nocive) pe care nici el nu le intelege. Dar ce conteaza: important e ca este platit ( oricand se gaseste o televiziune, un ziar care sa-l publice; semn ca acelea sunt conduse de impostori cel putin la fel de mari ca el). Bref, Cristoiu ramane un etern impostor, atat ca jurnalist, cat si ca analist politic ( asta s-a intitulat el, desigur; analiza presupune si expertiza in domeniu, si capacitate intelectuala de analiza), vandut cui plateste mai bine si atat. Cristoiu face parte din trista, dar foarte raspandita categorie a celor care degeaba citesc mult (se lauda ca-i studios, iar eu nu contesc), ca nu pricep nimic.
RăspundețiȘtergereBuna ziua!
RăspundețiȘtergereSper sa aflu raspunsul corect la ghicitoare de la dumneavoastra, d-le Funeriu.Pana atunci incerc sa-l dau pe al meu, asa cum cred si cu limitele impuse de lipsa obiceiului de a-l citi constant pe d-ul Cristoiu. De fapt, tocmai aceste "limite" se constituie in miezul raspunsului meu. Nu-l prea citesc pe d-ul Cristoiu pt ca nu am incredere in "analizele" sale. Teoretic, in cel mai bun caz, l-as plasa in categoria "parerologi". In realitate, il consider un jurnalist "echidistant" de Stanga (:P), care vrea sa ne convinga ca oamenii (de dreapta, as spune)rationali, onesti si competenti nu au nicio sansa in politica romaneasca. Daca se "aventureaza" totusi pe scena politica, ori vor sfarsi in esec si deziluzie totala (urmate fireste, de parasirea definitiva a politicii), ori vor ramane in politica exclusiv printr-o transformare totala (adica prin renuntarea la setul de valori cu care au intrat in politica).
Mesajul d-lui Cristoiu ar fi dublu: descurajarea optiunii de implicare in politica a oamenilor rationali, onesti, competenti si mai ales, consolidarea in opinia publica a ideii ca toti politicienii sunt o apa si-un pamant, ca oamenii obisnuiti, electoratul nu trebuie sa-si bata capul pe subiectul asta, ca tot nu au cum sa schimbe lucrurile...
Mih
PS Concluzia mea? Mult succes MP si PMP!