"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Victor Ponta a declarat la Chișnău că sunt prea multe burse acordate de România studenților din Republica Moldova. Și argumentează: au fost depuse doar 2800 de cereri, cam jumătate din numărul de burse disponibile. Lucru ciudat, pentru că oricine știe cu cât entuzism au fost primite știrile din anii precedenți, referitoare la suplimentarea numărului de burse la 5000. Care este realitatea? Realitatea este după cum urmează: 1) într-adevăr, sunt aproximativ 2900 de cereri adresate comisiei mixte MEN-MAE (cam tot atâtea ca în trecut). Comisia mixtă, însă, se ocupă doar de o parte a burselor. Pentru o mare parte din burse cererile se fac DIRECT LA UNIVERSITĂȚI, conform metodologiei de atribuire a burselor. Ponta a tăcut referitor la cererile făcute direct la universități. 2) De obicei sunt două sesiuni de admitere pe locurile aferente burselor. Anual sunt aproximativ 7000 de candidați pentru 5000 de locuri în cele două sesiuni. Deci nici vorbă să nu fie candidați! 3) Establismentul ...

Stimate Domnule Primar Robu, vă adresez această epistolă pentru că vă respect. Nu mă îndoiesc de intențiile dumneavoastră fundamental corecte, nu mă îndoiesc nici de faptul că puteți să le împliniți, așa cum ați realizat multe pentru Politehnică. Ca mulți timișoreni am sperat ca Timișoara, în mandatul dumneavoastră, să intre în era normalității. Asta înseamnă, înainte de toate, ca deciziile să fie luate pe baze raționale.  Îmi amintesc discuțiile pe care le aveam la București: dumneavoastră din situația de senator (care muncea mult) al opoziției iar eu din situația de ministru (hăituit) al educației. Și dumneavoastră și eu aveam dreptate în ceea ce susțineam, dar forțele comunistoid-malefice scoteau mutiplele lor capete din gurile de canal ale politicii românești și încercau să ne învingă. Fiecare dintre noi am încercat să le controlăm. Eu atacându-le frontal centrii de putere, dumneavoastră folosindu-vă de forța lor pentru a naviga pe terenul politic care le era atât de fa...

Din pură întâmplare mi-a căzut în mână un text scris de tatăl meu cu ocazia unui volum omagial dedicat lui Gh. I. Tohăneanu ( care poate fi găsit integral aici ). Ceea ce nu știe tata (dar poate află acum) este că de fiecare dată când profesorul Tohăneanu poposea la Săvârșin (revizorul de linie de mai jos este, de fapt, bunicul meu, împreună cu care eu am locuit între 5 și 8 ani) chiar și când toată lumea credea că dorm eu de fapt ascultam cu interes maxim discuțiile dintre ei. Moisil (cred) spune că, în fapt, cultura este ceea ce îți rămâne când ai uitat tot ceea ce ai învățat. Cred că de la profesorul Tohăneanu mi-a rămas alergia la impostură, chiar dacă nu-mi amintesc mare lucru din ceea ce-mi explica în plimbările pe care le făceam cu el pe malul Mureșului. Nu știa profesorul Tohăneanu ce deserviciu îmi făcea pentru viitoarea mea „cariera” politică... Eu știu însă ce serviciu mi-a făcut ca om. Îi mulțumesc. Mai jos o parte din textul tatălui meu. O BARIERĂ ÎN CALEA IMPOST...