Din nou o mică isterie previzibilă

Astăzi am afirmat, într-o excelentă întâlnire cu liderii unor ONG-uri din educație, că susțin începerea învățământului obligatoriu cu grupa mare la grădiniță, la vârsta de 5 ani. Fără excepții ONG-urile respective susțin acest lucru. Evident, specialiștii în pus bețe în roate au și început un embrion de isterie „cum adică, să-i obligăm pe copiii de 5 ani să meargă la grădiniță”? Am spus „susțin obligativitatea grupei mari” pentru că și ministrul educației a vorbit despre acest aspect. Este una dintre puținele idei bune pe care le-a avut. Vezi aici declarațiile ministrului Pricopie. A propos: astăzi peste 90% dintre copii sunt înscriși la grupa mare. Înscriși nu înseamnă că și frecventează...

Fără a intra în multe detalii aici și acum, vreau să subliniez succesul nesperat al clasei pregătitoare, obligatorii de la vârsta de 6 ani, preconizată de comisia Miclea și pusă în practică prin Legea educației. Practic, la un an de implementare, clasa pregătitoare salvează anual 60.000 de copii de la eșec școlar. Părinții copiilor care au fost la pregătitoare anul trecut sunt foarte mulțumiți. Majoritatea învățătoarelor văd diferența între copiii care ajung la clasa pregătitoare după ce au fost la grădiniță și cei care nu au fost la grădiniță. În orice sală de clasă pregătitoare această diferență se vede cu ochiul liber. 

Pentru toți cârcotașii de serviciu citez mai jos câteva tendințe, dintr-un excelent document al Comisiei Europene:


”În zece ţări, învăţământul obligatoriu începe cu un an mai devreme (chiar cu doi 
ani mai devreme în cazul Letoniei), comparativ cu 1980”.

„Copiii încep educaţia formală la o vârstă din ce în ce mai fragedă. În perioada 2000-2009, în medie în UE-27, ratele participării copiilor de 3 ani, 4 ani şi 5 ani la învăţământul preşcolar sau primar cu crescut cu 15,3%, respectiv 7% şi 6,3%, ajungând în jur de 77%, 90% şi 94% în 2009. Participarea copiilor în vârstă de 3 ani la învăţământul preşcolar a fost aproape generalizată în Belgia, Danemarca, Spania, Franţa şi Islanda în 2009, depăşind 95%”.

Tot raportul poate fi citit aici. 

Comentarii

  1. Sorin Borodi25 septembrie 2013 la 06:25

    Dintre toate afirmaţiile celor ce se opun clasei pregătitoare, cea mai ilogică (dar şi distractivă, recunosc…) mi se pare aceea conform căreia această clasă “răpeşte copiilor un an de copilărie”.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Articolul 32, aliniat 5 din Constituția României: Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. M-am opus introducerii homeschooling-ului in Legea 1 și îmi asum acest lucru. Toti politicienii papagali fug de dezbaterea asta, sa nu supere pe nimeni, dar noh, la cati mafioti am suparat la viata mea, ce mai conteaza 2-3 oameni... Plus ca n-o sa mai candidez vreodata. Faptele: o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți* ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau c...
Citiți mai multe

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Imagine
Cine, la lecțiile de chimie din liceu, nu a fost stresat de dificultatea conceptelor privind legătura chimica? Hibridizarea orbitalilor atomici, legătura covalentă, teoria cuantică a legăturii chimice, dar și structura secundară și terțiara a proteinelor sunt tot atâtea subiecte care au revoluționat chimia și au dat nenumărate dureri de cap deopotrivă profesorilor și elevilor de liceu. Responsabil pentru acestea este un singur om: Linus Pauling. Savant neobișnuit de curajos în promovarea ideilor noi, în palmaresul căruia numărul marilor descoperiri nu este egalat decât de numărul erorilor monumentale și a controverselor pe care le-a generat. Sigurul om din istorie laureat cu două premii Nobel individuale (1954 - chimie și 1962 - pace), Pauling provine din familia unui farmacist original: clienții plăteau doar dacă, în urma tratamentului cumpărat, se făceau bine! Ideea nu a fost inspirată, familia tânărului Linus fiind nevoită să trăiască o perioadă din ajutoarele bunicilor. Orfan de...
Citiți mai multe

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Imaginați-vă că aveți în buzunarul din dreapta 100 de bancnote de un leu fiecare, iar în cel din stânga doar o bancnotă de 500 de lei (există..., dacă n-ați avut ocazia). Cu această imagine în minte vă rog să citiți rândurile următoare. Pe la sfârșitul veacului al XIX-lea Alexandru Cihac a publicat un dicționar etimologic al limbii române. După ce a încheiat redactarea, învățatul nostru s-a apucat să numere cuvintele de origine latină și pe cele de origine slavă din dicționar. A constatat un lucru surprinzător   : cuvintele de origine slavă erau de două ori mai numeroase decât cele de origine latină. Și a mai constatat că unul din cinci cuvinte era de origine turcă. În aceste condiții se naște întrebarea firească   : mai avem noi dreptul să susținem latinitatea românei   ? Nu e, oare, mai logic să recunoaștem că româna e limbă slavă   ? Răspunsul a venit prompt din partea lui B.P. Hasdeu care, în teoria sa despre circulația cuvintelor, a demonstrat convingător la...
Citiți mai multe

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Dragi lideri de opinie, poate vă recunoașteți, poate nu, în textul de mai jos. Dacă nu vă recunoașteți, scuze pentru prețiosul timp pierdut. Dacă vă recunoașteți, măcar parțial, uitați-vă în oglindă și întrebați-vă ce-i de făcut. Soluția e la voi. Pentru că în curând va fi prea târziu. Am scris textul acesta cu frăție întru suferință, nu cu aroganță. Pentru că sunt în căutare de soluții, nu în dorința de a da lecții. L-am scris, mai ales, cu prietenie și convingere că se poate ieși din acest cerc vicios.  Citesc zilnic opinii noi și originale despre „scandalul din educație” din partea multor „formatori de opinie”. Unii redescoperă apa caldă. Ca la fotbal, fiecare are „teoria lui”.  Eu îi întreb: oameni buni, unde erați în vara lui 2011 când cei care au organizat primul bacalaureat corect, începând cu cei 20.000 de supraveghetori, cei peste 40 de inspectori și întreg aparatul ministerului erau linșați mediatic pentru curajul de a fi arătat adevărul? V-ați inflamat trei...
Citiți mai multe

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România

Imagine
Unii oameni chiar insistă să-mi întrerupă tăcerea. Nu e bine băieți... Iată o analiză a situației referitoare la auxiliare: A) Legea 1 spune la articolul 69:   (1)  În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (...) (5)  Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional. În traducere: profesorul este liber să folosească orice auxiliar vrea el, dacă auxiliarul respectiv este aprobat de minister  în baza unei proceduri specifice. E normal să fie așa, atâta timp cât ministerul este responsbil de programele școlare. Plus că astfel se evită predarea unor aberații ...
Citiți mai multe