Organizația anti-șmecherie și conspirația oamenilor liberi

Majoritatea politicienilor români devin eroi prin fraze „șmechere”. Dar aceste „fraze șmechere” și cei care se hrănesc din ele distrug zilnic cel mai de preț bun pe care o națiune îl are: încrederea mutuală între membrii săi.

Noi, românii, am ajuns să ne petrecem majoritatea timpului protejându-ne unii de alții, clădind ziduri unii între alții, în loc să construim unii cu alții. Noi scriem contracte kilometrice pentru ca mai apoi să ne tragem pe sfoară printr-o portiță, șmecher speculată de un avocat veros. Alții încheie contracte uriașe printr-o simplă strângere de mână. Uitați-vă la înălțimea gardurilor în Germania, Franța sau Olanda. Și comparați-le cu gardurile de la noi. Acuși ajungem să avem „bodigarzi” la fiecare scară de bloc. Prea multă încruntare, prea urât ne uităm la vecinul de suferință din trafic, prea ne îmbulzim unii în alții la coadă. De ce facem toate astea? Simplu: pentru că suntem o societate fragmentată, ai cărei membrii sunt răi unii cu alții. Pentru că nu mai avem încredere.

De ce nu mai avem încredere? Pentru că nu avem clar definite valorile pe care se așează societatea. Ai încredere în cineva atunci când aderi la același set de valori. Piramida valorică întoarsă din România a făcut din noi o societate fără repere. Cine vrea să facă ceva pentru România pune umărul la creșterea gradului de încredere între români. Cine vrea să facă ceva bun pentru România pune umărul la construirea unui sistem valoric în care să ne regăsim ca națiune și în care să ne refugiem în momentele de cumpănă care cu siguranță vor mai veni. Asta cred că trebuie să fie menirea unei mișcări populare.

Au făcut politicienii așa ceva până acum? Cu regret o spun că nu. Dimpotrivă: s-au hrănit devorând zilnic bruma de capital social de încredere care exista. Cota de popularitate a celor care au încercat să prezinte adevărul, precum Traian Băsescu și Emil Boc a scăzut dramatic. Paradoxal însă, cei doi sunt singurii politicieni din România care au câștigat toate alegerile în care au participat. Acesta cred că trebuie să fie obiectivul oricărei mișcări: să scoată la lumină perlele ascunse ale României, fie că ele înseamnă un țăran muncitor, un funcționar care nu ia șpagă, o asistentă care stă cinci minute peste program să ajute un pacient gratis, un taximetrist care-ți vorbește frumos, un profesor care se interesează de soarta elevului său, un patron de firmă căruia-i pasă de angajații săi, un ministru care nu se gândește cum să-și păstreze funcția ci cum să facă ceva bun pentru țară, un cercetător care lucrează la laserul de la Măgurele sau un student care nu-și plagiză doctoratul.

Or astăzi toate aceste perle ascunse ale României putrezesc sub un strat gros de nesimțire: începând cu funcționari care abia-și ridică ochii din computerul pe care joacă solitaire, asistente care nu te bagă-n seamă dacă nu dai la buzunar ceva, un profesor care ajunge cu 20 de minute întârziere la ore, politicieni interesați doar de funcția lor și nu de oameni, premieri care-și obțin diplomele prin plagiate.

Mulți oameni sunt în cumpănă: să se implice, cu riscul unor mari decepții sau să-și vadă de ale lor? Am curajul să le spun celor care vor să-și vadă de-ale lor să se implice? După toate mizeriile pe care le-am pățit încercând să fac lucruri evident bune pentru copii, cum aș putea să le spun: implicați-vă? Și totuși, le spun că nimic nu valorează mai mult decât privirea unui copil împlinit, pentru care ai făcut ceva ducându-l la școală!

PS: „Conspirația oamenior liberi” este o expresie pe care am auzit-o de la Ruxandra Hurezean. Ea are copyright-ul