"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Sesizez o serie de mișcări interesante în ultimele zile. Sunt încrezător: direcția și majoritatea actorilor au totul pentru a reuși. Suntem în momentul selecției echipei care are trei obiective politice și unul administrativ: 1) să doboare USL demonstrând românilor că au fost mințiți, furați și sărăciți 2) să câștige alegerile din 2014 și 2016 3) să guverneze corect 4) să câștige încă un rând de alegeri. E posibil așa ceva? Da, dar depinde de echipa cu care se pornește la drum. De aceea cred că e important, vorba lui Papahagi, un „început bun”. Mai jos câteva repere pentru un „început bun”, cu scopul de a evita ambiguități. Dar și cu scopul de a-i proteja, profilactic, de disconfortul expunerii publice a goliciunii lor pe unii desperados ai propriei lor agende. Cred că e important de clarificat, pentru că aud din ce în ce mai des oameni care se auto-definesc ca „băsiști” dar nu țin minte să fi făcut ceva concret în afară de a fi profitat de victoriile lui Traian Băsescu....

Tema lunii, anului și probabil a actualului ciclu electoral este „pactul”. În politică este fundamental să-ți respecți cuvântul dat. Pentru că operezi cu viețile a milioane de oameni. Orice pact politic în care se angajează un lider este garanția, pentru milioane de cetățeni, că un anume lucru se va întâmpla. De aceea este de nepermis să nu respecți un pact politic. Există însă un pact care este infinit mai important decât orice pact politic. Este pactul cu viața cetățenilor țării tale. Pentru orice minte sănătoasă este limpede că singura reglementare viabilă în România este „zero alcool la volan”. Orice altă portiță deschisă înspre posibilitatea de a conduce cu alcool în sânge va ucide oameni. Dr. Victor Viorel a semnat, în iunie, un PACT. Pactul pentru zero alcool la volan. Cu Hakkinen de față. Cu presa, deci în fața românilor. După ce o firmă de casă i-a prezentat un sondaj care arăta că poate câștiga puncte în electoratul PSD dacă ar lăsa oamenii care au băut la volan, dr. Vi...

M-am tot abținut dar mi-e greu să nu o spun celor care afirmă  „eu, X, Y, Z și puțin alții l-am susținut și îl susținem pe Băsescu ” : mai ușor cu pianul pe scări.  E ca în bancul în care puricele de pe coama leului îi spune gazelei: „tu auzi ce răget avem”? Și s-ar și aștepta ca gazelei să-i fie frică de un biet purice. E cam invers și vă propun o trezire la realitate, oricând preferabilă exercițiului auto-admirativ în oglindă: majoritatea dintre „noi” am fost din punct de  vedere politic propulsați de Traian Băsescu. Nu Traian Băsescu s-a urcat pe soclul făcut de „noi”. Unii dintre „noi” odată puși pe o funcție de către Traian Băsescu am reușit să și facem ceva măsurabil. Alții nu. Reforma justiției nu este a lui Macovei și/sau Predoiu. Este a lui Băsescu. Macovei și Predoiu au meritul anduranței, expertizei și a faptului că au ținut ritmul. Ceea ce nu e puțin deloc. Reforma educației, cât este ea, nu este a lui Miclea/Funeriu, ci a lui Băsescu. Miclea a...

De multă vreme susțin că, de fapt, criză de încredere din România este mai gravă decât orice criză economică. Fără a intra în fondul „cazului Arșinel” (click aici ) -pe care nu-l stăpânesc- REZULTATUL acestui „caz” (real sau nu) a dus la scăderea încrederii oamenilor în faptul că organele lor vor fi folosite judicios post-mortem. Este doar un exemplu al modului sistematic în care prin comportamentele sociale iresponsabile ale unora ezarticulează orice sistem cât de cât funcțional care se bazează pe încredere . În cazul de față fie medicii dacă au greșit, fie „denunțătorii” dacă au făcut acest denunț fără a fi siguri. De aceea susțin că dacă vrem să schimbăm ceva fundamental în România asta trebuie să facem, zi de zi: să creștem gradul de încredere în societate. De aceea reforma justiției și a educației sunt esențiale. Dacă USL, la ora actuală nu face decât să dinamiteze și ultimele urme de încredere din societate, „dreapta” politică, sub diversele ei forme, nu face nimic ...