Ce le-aș fi spus colegilor la întâlnirea de 25 de ani
În primul rând aș fi tăcut pentru a-i asculta. După care, dacă m-ar fi întrebat, le-aș fi spus - celor care au nemulțumiri în viață - că am ajuns cu toții mult mai departe decât speram atunci, la sfârșitul anilor '80, când stăteam la terasa „Flora” și puneam țara la cale. Țin minte cu câtă atenție studiam primul walkman Sony care ne-a căzut în mână, ce fericiți eram când mai puneam mâna pe o casetă cu Dire Straits sau Pink Floyd sau cum făceam echipa pentru campionatul liceului. Le-aș mai spune cât de mult noroc am avut că am avut parte de profesori de foarte bună calitate. Dna Putnoki, dna Vert, dl. Faur dar și mulți alții, ne-au dat nu numai cunoștințe, ci și un soi de repere pentru viață. Nu vreau să-i idealizez, dar cu certitudine erau oameni pentru care „valoare” însemna ceva. I-aș mai spune dlui Faur, profesorul de biologie, că atunci când m-a suspectat că mă uitam pe lucrarea colegei greșea: mă uitam, dar nu pe lucrare... M-am simțit groaznic când și-a imaginat că aș f...