"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Dragă votant USL (fost sau actual), te rog gândește-te un minut la următoarele: mâine s-ar putea ca în locul Aurei Ion să fie copilul tău. Mâine s-ar putea ca în locul celor care au murit în județul Galați, luați de ape, să fie bunicii sau părinții tăi. Mâine, când ajungi acasă și întrebi „unde e Ionuț?”, s-ar putea să ți se răspundă: „e mort, a fost mâncat de câini.” Cum te-ai simți dacă în momente de disperare, când nu ai informații dar știi că pruncul tău este între viață și moarte, omul pentru care tu ai votat spune la televizor „toți sunt OK”? După care vine știrea, rece: „e mort”. Cum te-ai simți să afli că atunci când copilului tău mort îi înghețau lacrimile de durere pe obraz, cel care trebuia să coordoneze salvarea lui e la o petrecere cu jurnaliști? Dragă votant USL, ceea ce am scris mai sus nu e politică. E umanitate și bun simț. Îți spun un secret: atunci când ești o persoană publică responsabilă știi foarte bine că într-o zi vei pleca de la putere. Vrei î...

Dragi lideri de opinie, poate vă recunoașteți, poate nu, în textul de mai jos. Dacă nu vă recunoașteți, scuze pentru prețiosul timp pierdut. Dacă vă recunoașteți, măcar parțial, uitați-vă în oglindă și întrebați-vă ce-i de făcut. Soluția e la voi. Pentru că în curând va fi prea târziu. Am scris textul acesta cu frăție întru suferință, nu cu aroganță. Pentru că sunt în căutare de soluții, nu în dorința de a da lecții. L-am scris, mai ales, cu prietenie și convingere că se poate ieși din acest cerc vicios.  Citesc zilnic opinii noi și originale despre „scandalul din educație” din partea multor „formatori de opinie”. Unii redescoperă apa caldă. Ca la fotbal, fiecare are „teoria lui”.  Eu îi întreb: oameni buni, unde erați în vara lui 2011 când cei care au organizat primul bacalaureat corect, începând cu cei 20.000 de supraveghetori, cei peste 40 de inspectori și întreg aparatul ministerului erau linșați mediatic pentru curajul de a fi arătat adevărul? V-ați inflamat trei...

Aveam 8 ani și sora mea 6. Stăm la o coadă, la pâine, trimiși de bunica noastră care nu putea să se deplaseze. Era o coadă d-aia nasoală, dezorganizată. Trei-patru pe rând, cu împins și călcat pe picioare. Nu era sigur că este pâine pentru toată lumea. Repede o vecină ne vede și, voinicește, spune tuturor: „copiii trebuie lăsați în față”. De rușine lumea, mai cu strâmbat din nas, ne lasă. Pe drumul către tejghea vecina ne întreabă la ureche: „voi câte pâini luați”? „Două, spun eu”. Repede și pe furiș răspunde: „luați 4, două și pentru mine”, și-mi furișează zece lei în palmă.  Cumpăr patru pâini. Două dintre ele arse rău de tot. Ies, victorios, din îmbulzeală. Vecina după mine. Îmi smulge, rapid, cele două pâini nearse din mână și restul de 5 lei și pleacă. Rămân, interzis dar și decis ca la prima ocazie să plec „în occident”. Mi-am dat seama atunci că am fost dezumanizați de comunism și că normalitatea nu va veni în curând peste noi. E bine, e rău că tinerii noștri nu mai ș...

Este exclus să avem învățământ de calitate dacă nu se schimbă radical cariera didactică exact după modul prevăzut de Legea educației.  Aud zilnic prostii și "soluții miraculoase" și vreau să dau câteva răspunsuri clare: 1) schimbarea cuplului (programă + manuale) nu va aduce un mare progres dacă nu creștem calitatea profesorilor. Fără acest lucru orice altă măsură nu va da decât rezultate minime.  Să faci programă finlandeză e ușor și ia o lună: o traduci. Dar e și inutil dacă o predă un profesor mediocru sau șpăgar. Degeaba ai un Jaguar cu motor de Trabant. 2) Este exclus să realizăm creșterea calității profesorilor dacă nu realizăm trei lucruri concomitent:  a) formare de calitate b) selecție corectă c) răsplată adecvată 3) Legea educației prevedea soluții corecte pentru toate aceste elemente, astfel: a) formare: master didactic numai în cele mai bune universități plus practică la clasă, alături de cei mai buni profesori. b) selecți...

Într-un an în care mulți au remarcat o „trezire” a spiritului civic m-am întrebat adesea „oare când vor face și părinții o revoluție”? Răspunsul părea să fie „niciodată”, dintr-un motiv simplu: presiunea subtilă și șantajul moral exercitat de unii dascăli (de obicei bine înfipți în sindicat) asupra lor. Nu ca grup ci individual. Mulți părinți spuneau „dacă fac eu scandal, o să dea note mai mici copilului meu”. Și o tăcere de plumb se așternea asupra practicilor mizerabile din școli. Se vor schimba lucrurile acum? Care este „lanțul slăbiciunilor”? Lucrurile încep de la înscrierea la școală și la grădiniță: până am introdus procedura electronică în 2012 totul era arbitrar. Dacă o școală era căutată șansa la înscriere era direct proporțională cu șpaga. La grădiniță era dezastru: locuri insuficiente deci intrarea pe bază de șpagă. Acum sistemul de înscriere electronică este „virusat” de zecile de vize de flotant ilegale pe care nu le verifică nimeni (asta e treaba poliției) și nu...