Amintiri din comunism

Aveam 8 ani și sora mea 6. Stăm la o coadă, la pâine, trimiși de bunica noastră care nu putea să se deplaseze. Era o coadă d-aia nasoală, dezorganizată. Trei-patru pe rând, cu împins și călcat pe picioare. Nu era sigur că este pâine pentru toată lumea. Repede o vecină ne vede și, voinicește, spune tuturor: „copiii trebuie lăsați în față”. De rușine lumea, mai cu strâmbat din nas, ne lasă. Pe drumul către tejghea vecina ne întreabă la ureche: „voi câte pâini luați”? „Două, spun eu”. Repede și pe furiș răspunde: „luați 4, două și pentru mine”, și-mi furișează zece lei în palmă. 
Cumpăr patru pâini. Două dintre ele arse rău de tot. Ies, victorios, din îmbulzeală. Vecina după mine. Îmi smulge, rapid, cele două pâini nearse din mână și restul de 5 lei și pleacă. Rămân, interzis dar și decis ca la prima ocazie să plec „în occident”. Mi-am dat seama atunci că am fost dezumanizați de comunism și că normalitatea nu va veni în curând peste noi.

E bine, e rău că tinerii noștri nu mai știu ce e comunismul? În afară de schimbările, majore, pe care le vedem ne-am schimbat noi în interiorul nostru? Astăzi, oare, mai sunt astfel de oameni haini? 

Comentarii

  1. Claudiu T.19 ianuarie 2014 la 12:47

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Gabriel D20 ianuarie 2014 la 18:34

    Desi eram entuziasmat la inceputul articolului de o lectie ce va urma, imi pare rau sa va spun, dar am primit o lectie proasta. O morala cum ca e bine sa pleci, ca "in occident" e mai bine.

    Inteleg si apreciez curajul dumneavoastra din '88 ... insa acel context nu mai este valabil, lumea are acum libertatea de a alege, iar sfatul dumneavoastra este sa incurajati lumea sa plece, sa ii lasam pe "haini" sa se jupuiasca intre ei, in loc sa ii educam, ca vorba aia, Ministru al educatiei ...

    M-as bucura enorm la un simplu raspuns format din doua litere la intrebarea urmatoare: in 2014, e mai buna bagheta frantuzeasca ca painea arsa romaneasca?

    Gabriel D - student in Franta

    RăspundețiȘtergere
  3. Daniel P. Funeriu21 ianuarie 2014 la 00:24

    Gabriel D. : da. Nu dau niciun sfat nimănui. Poate doar să trăiască fericit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim2 decembrie 2014 la 12:19

    in anul 1989 eram internata la Spitalul Carol Davila si sotul meu imi aducea de la o brutarie din apropriere cornuri, iaurt si ecleruri, erau foarte bune si fara coada, aveam 33 de ani si tin minte perfect, tin minte si anii 70 cand mancarea era f buna si pe toate drumurile, intr-adevar a fost mai greu in ultimii ani, erau cozi la multe produse, dar tin minte si cozile din 1992 la branza si unt , si se dadeau cu portia, , asa cum tin minte cat de greu am dus-o intre 2004 si 2012, cat de mult m-a umilit sistemul sanitar , o perioada negrea de care vreau sa uit ... imi pare rau dl Funeriu, dar nu pot sa va cred,

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Articolul 32, aliniat 5 din Constituția României: Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. M-am opus introducerii homeschooling-ului in Legea 1 și îmi asum acest lucru. Toti politicienii papagali fug de dezbaterea asta, sa nu supere pe nimeni, dar noh, la cati mafioti am suparat la viata mea, ce mai conteaza 2-3 oameni... Plus ca n-o sa mai candidez vreodata. Faptele: o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți* ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau c...
Citiți mai multe

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Imagine
Cine, la lecțiile de chimie din liceu, nu a fost stresat de dificultatea conceptelor privind legătura chimica? Hibridizarea orbitalilor atomici, legătura covalentă, teoria cuantică a legăturii chimice, dar și structura secundară și terțiara a proteinelor sunt tot atâtea subiecte care au revoluționat chimia și au dat nenumărate dureri de cap deopotrivă profesorilor și elevilor de liceu. Responsabil pentru acestea este un singur om: Linus Pauling. Savant neobișnuit de curajos în promovarea ideilor noi, în palmaresul căruia numărul marilor descoperiri nu este egalat decât de numărul erorilor monumentale și a controverselor pe care le-a generat. Sigurul om din istorie laureat cu două premii Nobel individuale (1954 - chimie și 1962 - pace), Pauling provine din familia unui farmacist original: clienții plăteau doar dacă, în urma tratamentului cumpărat, se făceau bine! Ideea nu a fost inspirată, familia tânărului Linus fiind nevoită să trăiască o perioadă din ajutoarele bunicilor. Orfan de...
Citiți mai multe

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Imaginați-vă că aveți în buzunarul din dreapta 100 de bancnote de un leu fiecare, iar în cel din stânga doar o bancnotă de 500 de lei (există..., dacă n-ați avut ocazia). Cu această imagine în minte vă rog să citiți rândurile următoare. Pe la sfârșitul veacului al XIX-lea Alexandru Cihac a publicat un dicționar etimologic al limbii române. După ce a încheiat redactarea, învățatul nostru s-a apucat să numere cuvintele de origine latină și pe cele de origine slavă din dicționar. A constatat un lucru surprinzător   : cuvintele de origine slavă erau de două ori mai numeroase decât cele de origine latină. Și a mai constatat că unul din cinci cuvinte era de origine turcă. În aceste condiții se naște întrebarea firească   : mai avem noi dreptul să susținem latinitatea românei   ? Nu e, oare, mai logic să recunoaștem că româna e limbă slavă   ? Răspunsul a venit prompt din partea lui B.P. Hasdeu care, în teoria sa despre circulația cuvintelor, a demonstrat convingător la...
Citiți mai multe

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Dragi lideri de opinie, poate vă recunoașteți, poate nu, în textul de mai jos. Dacă nu vă recunoașteți, scuze pentru prețiosul timp pierdut. Dacă vă recunoașteți, măcar parțial, uitați-vă în oglindă și întrebați-vă ce-i de făcut. Soluția e la voi. Pentru că în curând va fi prea târziu. Am scris textul acesta cu frăție întru suferință, nu cu aroganță. Pentru că sunt în căutare de soluții, nu în dorința de a da lecții. L-am scris, mai ales, cu prietenie și convingere că se poate ieși din acest cerc vicios.  Citesc zilnic opinii noi și originale despre „scandalul din educație” din partea multor „formatori de opinie”. Unii redescoperă apa caldă. Ca la fotbal, fiecare are „teoria lui”.  Eu îi întreb: oameni buni, unde erați în vara lui 2011 când cei care au organizat primul bacalaureat corect, începând cu cei 20.000 de supraveghetori, cei peste 40 de inspectori și întreg aparatul ministerului erau linșați mediatic pentru curajul de a fi arătat adevărul? V-ați inflamat trei...
Citiți mai multe

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România

Imagine
Unii oameni chiar insistă să-mi întrerupă tăcerea. Nu e bine băieți... Iată o analiză a situației referitoare la auxiliare: A) Legea 1 spune la articolul 69:   (1)  În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (...) (5)  Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional. În traducere: profesorul este liber să folosească orice auxiliar vrea el, dacă auxiliarul respectiv este aprobat de minister  în baza unei proceduri specifice. E normal să fie așa, atâta timp cât ministerul este responsbil de programele școlare. Plus că astfel se evită predarea unor aberații ...
Citiți mai multe