Argumentele pentru care Ponta trebuie să-și depună mandatul

Argumentele sunt de două tipuri: politice și juridice. Cele politice sunt interpretabile, cele juridice sunt clare. Așa că mă voi limita la o interpretare a spiritului Constituției României.

1) Constituția dă președintelui României statutul de „cel mai legitim ales”. Pentru că este cel mai legitim ales are și prerogativele de putere adecvate. Între altele Constituția acordă președintelui posibilitatea alegerii unui premier care să pună în practică politici utile României și care să aibă și șanse maxime de a obține sprijinul parlamentar necesar. A fost cazul cu Emil Boc în decembrie 2009 și MRU în 2012.

2) Constituția stabilește, prin spiritul ei, faptul că marja președintelui în a alege premierul (pentru a evita alegerea discreționară!) este dată de rezultatul alegerilor parlamentare. Președintele este aproape obligat ca în procesul de desemnare al unui premier să se supună voinței electoratului DACĂ electoratul a desemnat un câștigător cu peste 50% la alegerile parlamentare. Chiar dacă Constituția vorbește despre „partidul care a obținut peste 50%”, atunci când o alianță politică a obținut peste 50% și își manifestă și dorința să guverneze, marja președintelui este redusă. Este exact ceea ce s-a întâmplat în decembrie 2012: Ponta a fost învestit ca premier USL, a cărui validare în Parlament urma să fie o formalitate având în vedere rezultatul alegerilor.

3) Astăzi suntem în situația în care nu există o legitimitate electorală a formațiunii care îl susține pe premier. Singurul care are legitimitate electorală acum este Președintele României. Ne întoarcem așadar în situația în care el are obligația de a desemna un premier pentru că, în fapt, premierul nu mai respectă voința electoratului pentru că nu a menținut USL.

Așadar: Ponta ar trebui să-și depună mandatul iar președintele să numească un premier. Desigur, dacă Ponta nu va face acest lucru președintele poate cere Curții Constituționale să judece un conflict constituțional între președinte și guvern. 

PS: sintetic, Elenina Nicuț îmi sugerează că suntem în situația în care mandatarul driblează mandantul. E precum mandatarul care trebuie să cumpere un apartament în Primăverii dar, cu aceiași bani, cumpără un apartament în Ferentari.