Despre putin curaj
Am gasit recent acest video. Il postez nu (numai :) ) din narcisism, eram oricum mult prea obosit pentru a fi total coerent. Atat de obosit incat nici nu mai imi amintesc nimic din acea perioada, sau ca am facut declaratii atunci. Il postez pentru a va arata cat de greu este sa impui ceva de bun simt, care ani dupa aceea devine lucru comun. Priviti reactiile presei si ganditi-va cine e nebunul acum? Si sa le spun tuturor ce satisfactie mare traiesti cand, dupa 5 ani, toata lumea iti da dreptate, desi aveai, atunci, maxim 10% care credeau in tine. Curaj, baieti, curaj!
PS:
Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Inspirat PS! :-)
RăspundețiȘtergere