Despre putin curaj

Am gasit recent acest video. Il postez nu (numai :) ) din narcisism, eram oricum mult prea obosit pentru a fi total coerent. Atat de obosit incat nici nu mai imi amintesc nimic din acea perioada, sau ca am facut declaratii atunci. Il postez pentru a va arata cat de greu este sa impui ceva de bun simt, care ani dupa aceea devine lucru comun. Priviti reactiile presei si ganditi-va cine e nebunul acum? Si sa le spun tuturor ce satisfactie mare traiesti cand, dupa 5 ani, toata lumea iti da dreptate, desi aveai, atunci, maxim 10% care credeau in tine. Curaj, baieti, curaj!




PS:

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România