Despre schimbare, educatie, sanatate si epoci. Plus un document important

Pentru documentul despre modernizarea educatiei in perioada 2007-2012 click aici. 

Sunt doua moduri de a provoca schimbarea radicala a unor sisteme mari, cum sunt sistemele de educatie si de sanatate: 

• schimbare de tip "expert", in care masurile sunt decise in urma unui diagnostic precis si pe baza unor cunostinte avansate in domeniu si
• schimbare de tip "dezbatere", in care masurile sunt decise in urma gasirii unui numitor comun acceptabil din partea actorilor din sistemul care trebuie schimbat.

Exista, desigur, si schimbarea de tip "smecherie", in care te prefaci ca dezbati dar in final tot ceea ce s-a decis, initial, in cerc restrans, se intampla. Nu discutam varianta asta, chiar daca cea mai raspandita, pentru ca nu ajungem decat in mocirla politica cotidiana.

Schimbarea de tip "expert" presupune, in mare, ca politicul se angajeaza in fata natiunii sa faca acceptabile si sa explice masurile decise de "experti". Acest tip de schimbare are doua mari dezavantaje: 

1. "expertii" nu au legitimitate democratica: au fost, pur si simplu desemnati si nici nu raspund in fata nimanui in caz de esec. 
2. Chiar daca "expertii" au propuneri foarte bune, daca terenul nu e favorabil, adica daca populatia nu intelege nici diagnosticul si nici utilitatea schimbarii, propunerile sunt foarte greu de aplicat, oricat ar fi de bune.

Ea are si doua mari avantaje: 

1. e, de obicei, ceea ce trebuie, cu masuri curajoase
2. e rapida.

Schimbarea de tip "dezbatere" presupune, in mare, ca politicul si reprezentantii sistemului care trebuie schimbat sa fie elementele cheie pentru gasirea solutiilor. Acest tip de schimbare are trei mari dezavantaje:

1. schimbarile radicale nu au cum sa vina din partea celor care SUNT sistemul
2. centrii de putere ai sistemului de schimbat au parghii multiple, consolidate in timp, prin care orienteaza orice dezbatere prin locotenenti vocali si interesati, lasand impresia necunoscatorilor ca negrul e alb si albul e negru: spus direct, castiga cine urla mai tare
3. orice astfel de schimbare este lenta.

Exista un singur avantaj: schimbarea prin "dezbatere", atat cat este ea, nu da nastere la turbulente majore. Initiatorii ei vor avea oricand raspunsul: "nu eu am decis, asa s-a cerut".

Nimeni nu reuseste sa sintetizeze mai bine decat Descartes, inca din 1626 situatia ingrata. El spune, in mare, urmatorul lucru: cu cat o problema e mai grea, cu atat mai putini cei care o inteleg si pot rezolva. Este asadar inutil sa asculti majoritatea atunci cand ai o problema grea, e mai intelept sa asculti minoritatea.

Sa revenim insa la educatia si sanatatea din Romania: in perioda 2007-2011 seful statului de atunci a propus doua mari schimbari de tip expert: una in educatie si una in sanatate. Comisii conduse de experti (Miclea si Vladescu) au facut diagnostice punct cu punct (care de atunci sunt zilnic confirmate si rasconfirmate de realitate in ambele domenii), in educatie a fost facut chiar si un pact national politic (evident, nerespectat) si au propus solutii pentru legi. 

La educatie, pentru ca am avut un plan de modernizare fara cusur, gandit exceptional de Mircea Miclea, caruia i-am adaugat perseverenta, curaj si nervi, iar "sistemul" nu a avut cu ce sa ma agate, am reusit sa trec o lege foarte aproape de solutiile de tip expert. TOATE documentele care au sta la baza acestei schimbari de tip expert, precum si textele de lege rezultate, pot sa fie gasite dand click aici. Astazi, dupa aproape 6 ani de incercari disperate de modificare, mafiotii din educatie (sindicatele, cartelul rectorilor plagiatori, dinozaurii universitari hraniti in comunism si hienele tinere care au supt laptele ideologiei iliescene) inca nu au reusit sa distruga tot, dar au golit legea de esenta. Se constata insa usor ca TOT ce s-a aplicat in varianta initiala a fost bun (clasa pregatitoare, invatamantul profesional dual, bacalaureatul corect, clasificarea universitatilor, razboiul antiplagiat, "Scoala Altfel", Laserul de la Magurele, evaluarea onesta a granturilor) si ca TOT ce a fost modificat a iesit prost. Calitatea si coerenta legii au fost laudate de Comisia Europeana in multiplele rapoarte de tara din 2011 pana azi. 

In sanatate nici macar nu s-a ajuns la stadiul de lege. Constatam insa ca ceea ce scria in raportul comisiei Vladescu este astazi cauza majora de moarte in spitalele din Romania. Constatam cu uimire si surpriza, caci era suficient sa citim, inca din 2009. An din care, pana azi, Romania a cheltuit miliarde de Euro din fonduri europene inutil, in loc sa le bage intr-un sistem de sanatate corect.

In concluzie, tentativa de modernizare prin reforme de tip "expert", de sus in jos, a sanatatii nu a dus la niciun rezultat, iar in educatie a dus la rezultate foarte bune atata timp cat am aplicat ceea ce trebuia sa aplic, dar in momentul in care vectorul schimbarii nu a mai condus "sistemul", acesta s-a reasezat, cat a putut, pe vechile baze. Este, totusi, remarcabil un fapt: nimeni nu va mai putea de acum sa spuna ca "nu se poate trece o lege moderna". Am facut-o, deci se poate, cred ca daca mai apucam un inceput de an scolar majoritatea lucrurilor erau ireversibile. Mai mult, lucruri pentru care am fost injurat strasnic sunt acum acceptate si chiar apreciate. Nu e nefiresc: in bulibaseala generala caracteristica sitemelor dezariculate, fiecare si-a incropit o nisa de confort personal. Care nisa era perturbata de inevitabila punere in functiune a unui sistem functional. Cum sa fie fericiti liderii de sindicat cand, brusc, statul nu le mai baga in buzunar direct 16 milioane de Euro anual, fara sa le ceara socoteala? Sau elevii care, incercand sa copieze, erau exclusi din examen in loc sa primeasca diploma?

Intorcand foaia istoriei, noul, inca, presedinte, intr-o radicala schimbare de stil, propune, cel putin in educatie, o schimbare bazata pe dezbatere (Romania Educata). Multe voci, prezentand argumentele impotriva de mai sus, spun ca nu va duce niciunde, ca discutiile sunt sterile, ca solutiile vor fi "apa de ploaie", ca daca asteptam pana in 2018 vreo schimbare mai condamnam cateva generatii (e adevarat, din 2011 pana in 2018 vor fi trecut, totusi, 7 ani...), si multe alte argumente. Exista intrebarea, legitima si pertinenta, a directiei: orice dezbatere porneste de la o stare de fapt. Cu ce e aceasta diferita de cea din diagnosticul pus in 2007, cand s-a semnat pactul? Este acel diagnostic insusit? Au fost solutiile gresite? Pe ce date ne bazam cand afirmam ceva?

Detasat de pareri politice, incerc sa observ fenomenul obiectiv, chiar daca, prin natura mea de om de stiinta, vad in demersul de tip expert multiple avantaje, logica interna fiind cel mai important. Din punct de vedere macro cred ca schimbarile de stil sunt utile. Fie si pentru a da poporului posibilitatea sa vada si sa experimenteze alternativa. Desigur, inertia e mare, iar acest proces va lua timp, dar pana la urma, nu e vorba aici despre copiii lui, ai poporului, nu numai despre copiii celor care inteleg si vor o schimbare rapida? 

In mod evident poporul, bine sau prost informat (asta conteaza mai putin) e iritat de schimbarile de tip expert, si, ca o contra-reactie, isi aduce la putere calaii, asa cum a fost cazul in 2012. Desigur, incetul cu incetul, isi da seama de justetea schimbarilor de tip expert: nimeni nu ar mai indrazni azi sa scoata camerele de luat vederi de la bac, nici sa desfiinteze clasa pregatitoare sau invatamantul profesional. Iar in sanatate, cine ar pretinde azi ca nu avem o problema cu infectiile nozocomiale ar fi luat cu pietre. La o recenta, excelenta, intalnire cu diaspora stiintifica, nu am putut sa nu observ, spre uimirea asistentei, ca, practic, fiecare propunere facuta azi acolo (in 2016!) se regasea deja, eficient operationalizata, in Legea educatiei 1/2011. Ba mai si descopera, lumea buna a stiintei, ca nu "cadrul legal" a fost inadecvat pentru pedepsirea plagiatorilor, ci neaplicarea lui; adica tot oamenii alesi de el, popor.

In concluzie, chiar daca cred 100% atat in justetea masurilor pe care le-am luat sau preconizat prin Legea 1/2011, chiar daca nu ma dezic nicio clipa de metoda pe cae am aplicat-o, de confruntare nemiloasa a mafiilor din educatie, eficient regrupate dupa mai 2012, chiar daca omeneste vorbind, nu pot sa nu am amaraciunea de a fi fost mult prea singur, iar acum sa aud vaicarelile multora care imi spun "ce pacat ca nu ne-am dat seama atunci", nu cred ca trebuie boicotata sau aruncata in derizoriu "metoda dezbaterilor". Va iesi ce va iesi, dar cel putin va fi acceptat. Bun, prost, cum se va putea, dar macar "lumea" va fi linistita. Poate needucata si linistita, poate educata si linistita. Va iesi exact asa cum vrea poporul. Ar fi pacat, totusi, ca poporului sa nu i se spuna si despre ce a fost facut in trecut. Documentul de aici e un bun inceput. Nu stiu finalul, sunt insa sigur ca daca am fi dus pana la capat aplicarea Legii 1/2011 lumea ar fi fost mult mai educata, iar azi ar fi fost si linistita; cred ca e important sa intelegi cand se incheie o etapa (epoca?) si cand incepe alta. Si sa ai linistea ca in epoca in care te-ai implicat ai facut ce ai putut mai bine, si ca ai dat tot. Iar celor, multi, care imi scriu rugandu-ma sa duc lupta in numele lor, le spun, la modul cel mai serios: dezbateti, acum e vremea implicarii voastre, si vedeti daca razbiti. E lupta voastra, nu a mea. De fapt asa a fost tot timpul, dar nu v-ati dat seama pana acum.