Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România

Unii oameni chiar insistă să-mi întrerupă tăcerea. Nu e bine băieți...

Iată o analiză a situației referitoare la auxiliare:

A) Legea 1 spune la articolul 69:  

(1) În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(...)

(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional.

În traducere: profesorul este liber să folosească orice auxiliar vrea el, dacă auxiliarul respectiv este aprobat de minister în baza unei proceduri specifice. E normal să fie așa, atâta timp cât ministerul este responsbil de programele școlare. Plus că astfel se evită predarea unor aberații educaționale. Procedura de aprobare era binișor făcută (OM 4916/2002).

B) Recent, Ministerul Educației dă un Ordin al Ministrului prin care, printre altele, se anulează toate autorizațiile acordate până acum auxiliarelor utilizate legal: 

OMEN 4576/2017, articolul (2)

Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin toate avizele emise în temeiul Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 4916/2002 pentru aprobarea metodologiei de avizare a mijloacelor de învățământ își încetează valabilitatea.

Acest articol este, evident, ilegal. Nu intru în detalii juridice, vă dau doar un exemplu: din 1995 până acum procedura de obținere a permisului auto s-a schimbat. Asta nu înseamnă că cei cu permise mai vechi de 1995 trebuie să dea din nou examenul. Legile României împiedică autoritățile publice să facă astfel de abuzuri asupra cetățenilor. 

C) Ce e de făcut? Destul de simplu: o entitate interesată (profesor, editor, elev, părinite) să atace în contencios administrativ OMEN 4576/2017, disponibil aici. Vă garantez că orice judecător va anula acest ordin în 10 secunde.

D) De ce s-a făcut această măgărie cu auxiliarele? Simplu: s-a folosit o nemulțumire parțial justificată a părinților: unii profesori bagă pe gâtul părinților auxiliare scrise chiar de ei sau de influenți moguli educaționali locali. Pretinzînd că rezolvă acest aspect, un grup restrâns de oameni, acum cu putere în minister încearcă să capete o influență perenă și să câștige pe termen lung bani. Foarte mulți bani. Altfel spus: o soluție mafiotă pentru o problemă existentă, pe care chiar eu am ridicat-o în 11 septembrie 2011 aici. (mulțumesc Google)

Pe ce mă bazez când spun că este o acțiune concertată și facută cu bună știință? Și pe circulara 37284/10.08.2017, disponibilă aici, care spune că noua metodologie va fi elaborată de minister 

„în colaborare cu reprezentanţi ai Federaţiei Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret, Federaţiei Sindicatelor libere din Învăţământ (...)”  

Ce exact au de-a face sindicatele cu elaboararea auxiliarelor nu știu. A, stai un pic, știu: parcă ministrul era ceva lider de sindicat acum câțiva ani, nu? Desigur, doar o coincidență. 

Vreau să fie clar un lucru: nu apăr editurile. Ele sunt afaceri și nu au decât să se apere singure. Sau să plătească oameni să le apere. Am avut o impresie foarte proastă (și o colaborare la fel de proastă) despre majoritatea lor pe perioada mandatului meu. Acum un reprezentant de-al lor mi-a cerut să dau comunicate de presă în favoarea lor. Nu o fac și nu o voi face pentru că nu o merită. Și editurile au partea lor de răspundere legată de decredibilizarea manualelor din România, dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm o bandă de mafioți educaționali care au pus mâna pe minister să monopolizeze pe zeci de ani piața educației din România. 

Dar noh, se pare că în stradă se iese pentru multe, dar nu pentru viitorul copiilor din România, atâta timp cât la televizor vă sunt vândute cuvinte meșteșugite. Şi uite aşa, după actele emise de băieţii ăştia nici Biblia nu mai poate să fie folosită în şcoală... 

PS: ca ironie a sorții, în 2011 am emis un ordin cu același număr (4576/2011, disponibil aici, explicat aici) prin care luam sindicatelor banii pe care ele îi luau cu japca de la profesori. Atunci au plâns la mine în birou, jurându-mi sprijin pe viață, dacă le dau banii înapoi. Evident, nu am făcut-o, dar a făcut-o Ponta în primele zile de mandat. Noh, dacă așa votează nația...