Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA
Cine, la lecțiile de chimie
din liceu, nu a fost stresat de dificultatea conceptelor privind legătura
chimica? Hibridizarea orbitalilor atomici, legătura covalentă, teoria cuantică
a legăturii chimice, dar și structura secundară și terțiara a proteinelor sunt
tot atâtea subiecte care au revoluționat chimia și au dat nenumărate dureri de
cap deopotrivă profesorilor și elevilor de liceu. Responsabil pentru acestea
este un singur om: Linus Pauling. Savant neobișnuit de curajos în promovarea
ideilor noi, în palmaresul căruia numărul marilor descoperiri nu este egalat decât
de numărul erorilor monumentale și a controverselor pe care le-a generat.
Sigurul om din istorie laureat cu două premii Nobel individuale (1954 - chimie
și 1962 - pace), Pauling provine din familia unui farmacist original: clienții plăteau
doar dacă, în urma tratamentului cumpărat, se făceau bine! Ideea nu a fost
inspirată, familia tânărului Linus fiind nevoită să trăiască o perioadă din
ajutoarele bunicilor. Orfan de tată la 9 ani, Linus își continuă studiile, contrar
cererilor repetate ale mamei de a deveni întreținătorul familiei. În pofida
spiritului său studios, nu a obținut bacalaureatul: a refuzat să urmeze
cursurile de « civism », considerând cărțile citite ca fiind
suficiente. Totuși, în 1963, la 62 de ani și după două premii Nobel, administrația
liceului a considerat că, de-acum, Pauling are un simț civic suficient pentru
a-i conferi bacalaureatul!
La 24 de ani, Pauling devine
doctor în chimie, titlu acordat de atunci nou înființatul
« California Institute of Technology » sau Caltech. Instituție care
azi are în palmares 31 de laureați Nobel! Obișnuit de rigorile vieții să obțină
ceva « din piatră seacă », la Caltech Linus Pauling a studiat...
cristalele (forma ceva mai organizată decât pietrele) prin difracția razelor X.
În același timp și-a creat stilul care avea să-i fie reproșat întreaga sa
carieră: utilizarea (zice-se exagerată) a intuiției în explicarea unor
fenomene, intuiție uneori pornită de la date experimentale neconcludente. Intuiția
lui Pauling era, însa, genială! Marile sale contribuții la știința mondială încep
după o perioadă petrecută la Universitatea din München unde, în 1927, utilizează
teoria cuantică pentru interpretarea legăturii chimice. Idee revoluționară pentru
perioada respectivă dar și o sursă de conflict cu W.L. Bragg (el însuși laureat
Nobel la 25 de ani, cel mai tânăr din istorie!) care îl acuză pe Pauling de
furt intelectual. Acuzație viguros respinsă de acesta din urmă. Se întoarce la
Caltech unde, în 1931, revoluționează înțelegerea
structurii moleculare publicând « Natura legăturii chimice ». Pauling
nu se oprește aici : lasă de o parte chimia teoretică și studiază biologia
moleculară: observă ca hemoglobina prezentă în sângele din vene și cea prezentă
în sângele din artere au proprietăți magnetice diferite, ceea ce îl duce la
elucidarea mecanismului de absorbție a oxigenul în sânge și la elaborarea
primei explicații la nivel molecular pentru o formă a anemiei. În 1948, la
Oxford, este țintuit la pat de o nefrită. Plictisit, se joacă cu structuri
chimice improvizate din hârtie și descoperă o parte însemnată din structura
proteinelor: elicea alfa, asemănătoare unui resort molecular. În anii 50, sub
auspiciile McCarthysmului, Pauling este acuzat în SUA de activități comuniste,
motiv pentru care îi este refuzat dreptul la călătorie în străinătate. În
concurența acerbă cu un grup de cercetători britanici Pauling propune la
repezeală o structură total eronată a ADN-ului. Pentru că, datorită interdicției
de a calatori, nu a avut acces la ultimele date obținute de Rosalind Franklin,
la... Londra.
În timpul celui de-al doilea
război mondial Pauling este deja un fervent activist: nu lucrează la proiectul
bombei atomice și combate internarea în lagăre a americanilor de origine japoneză.
In anii 60, extrem de îngrijorat de acțiunea radiațiilor nucleare asupra sănătății,
inițiază și depune la ONU o petiție semnată de peste 11 000 oameni de știință
care se opun experiențelor atomice. Trimite telegrame violent-dojenitoare lui Hrușciov
și Kennedy. Lui Kennedy îi scrie: “Veți da într-adevăr ordine care vă vor face
să intrați în istorie drept cel mai imoral om al tuturor timpurilor și unul
dintre cei mai mari inamici ai rasei umane? » Pentru activitățile sale anti-nucleare
primește premiul Nobel pentru pace în 1962 iar în curând după aceea SUA, URSS și
Marea Britanie încep discuțiile privitoare la interzicerea testelor nucleare.
Invitat de Kennedy la un bal organizat în onoarea laureaților Nobel americani, Pauling
generează o nouă controversă: participă la o manifestație pacifistă în fața
Casei Albe. Amenințat cu arestarea, prezintă invitația prezidențială și, în loc
de postul de poliție ajunge... la bal.
O ultimă tentativă în știință
este însă un eșec: în anii 70 Pauling propune consumarea de « mega-doze de
vitamina C » pentru prevenirea cancerului și a gripei. Experimentează pe
propria-i persoană, dar treptat teoriile sale asupra efectului vitaminei C sunt
infirmate. Cert este însă ca Pauling, consumând enorme cantități de vitamina C,
s-a stins din viață la 93 de ani, în 1994.
Bibliografie:
Lecturi
suplimentare:
Comentarii
Trimiteți un comentariu