Apel către elite

Există o elita intelectuală în orașele mici ale României. Sunt oameni care, cu mari eforturi și luptând cu grele moșteniri comportamentale, reușesc să cristalizeze curente locale de gândire. Ei fac orașele lor să trăiască spiritual și intelectual, nu doar să supraviețuiască mediocru și, eventual, să prospere economic.  Nutresc un respect special pentru membrii acestor elite. 

Mulți dintre ei sunt parte a unor universități de importanță locală. Ei au de luptat în sânul universității lor cu ceea ce eu numesc, voit peiorativ, „intelectuali provinciali”, indivizi care profită de pe urma titlurilor universitare obținute pe nedrept pentru a-și consolida poziția în societatea locală și pentru a beneficia de avantaje materiale meschine. Al doilea front pe care trebuie să lupte aceste reale elite locale este la nivel național: cu mentalitatea potrivit căreia universitățile mici, din provincie, ar fi niște penibile gherete de imprimat diplome, dar şi, om cu om, cu mandarinii academici, adesea inferiori lor. Da, penibilii „intelectuali provinciali” de care am vorbit mai sus, care dețin puterea administrativă în unele dintre aceste universități, au făcut totul pentru a le transforma în gherete de imprimat diplome. Ar fi însă o eroare majoră să milităm pentru distrugerea acestor universități doar pentru că, temporar, unele sunt conduse de pigmei intelectuali care, în loc să se concentreze pe misiuni realizabile, de importanță locală, își asumă misiuni intergalactice, la concurență cu Harvard sau Oxford... Tot aşa cum ar fi o eroare majoră să judecăm adevăratele elite locale prin prisma evaluărilor făcute de mandarinii sistemului, pentru că adesea, aşa cum spuneam, aceşti mandarini par că deţin pârghiile puterii administrative dar nicidecum superioritatea intelectuală. 

Obiectivul clasificării (nu a ierarhizării cum greșit se vehiculează) şi democratizării universităţilor din oraşele României a constat în consolidarea poziției realei elite intelectuale locale, în detrimentul „intelectualilor provinciali” din sânul universităților respective, dar și pentru a defini clar ce misiuni pot să-și asume aceste universități cheltuind banii statului. La nivelul universităţilor mari, tradiţionale, obiectivul, atins în primă fază, a fost de identificare a diamantelor ascunse şi încurajare a lor. Neînțelegând aceste lucruri, spuse răspicat la vremea respectivă, constat cu milă, dar fără mirare, aplombul cu care „intelectualii provinciali” care au acces în blogosfera centrală încearcă să descurce complicatele fire ale vieții științifice, făcând confuzii infantile și punând etichete primitive. Mandarinii sistemului au blocat, imediat ce au reluat puterea în 2012, orice continuitate firească a procesului.

Adevărați intelectuali din Arad, Baia Mare, Suceava, Craiova, Târgu Jiu, Sibiu, Oradea, Târgu Mureș, Brașov, Constanța, Galați, Pitești, Ploiești, Târgoviște și Bacău, luptați și luați puterea acolo unde sunteți: în universități, spitale, licee, teatre, filarmonici, administraţie, redacţii sau business! În unele locuri mugurii succesului încep să se vadă şi nu e prima dată când Timişoara, Clujul şi mai timid Iaşiul, sunt în avangardă! Având în vedere osificarea structurii „elitelor intelectuale” naţionale, cât şi incapacitatea lor demonstrată de a forma acea masă critică de gândire şi acţiune care să scuture societatea de sus în jos, e limpede că însănătoșirea noastră ca națiune trebuie să înceapă cu reclădirea unor scale valorice sănătoase începând de la baza societății. Stând pe loc la nivel local, aşteptând azimutul de la „centru” sau făcând naive şi pasive apeluri către lichele, în speranța că acestea se vor retrage serafic, nu vom face pasul înainte pe care îl aşteptăm de atâta vreme. Mandarinii care ne ţin în loc sunt giganţi cu picioare de lut: nu deţin, în realitate, nicio pârghie în afară de cea a intimidării, prin care să poată, realmente, să vă împiedice pe voi, elitele locale să vă emancipaţi. No, hai!
PS: va urma ;)