"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Capul în gură dat de domolul nostru ministru bucovinean universităţilor « tradiţionale » ne-a făcut să privim dincolo de festivismele penibile cu care ne-au obişnuit universităţile noastre şi să vedem că de fapt roba şi toca universitare sunt mai degrabă nişte deghizări de clovni decât simbolul unei excelenţe comportamentale. Mai rar atâta minciună, amatorism, prostie, manipulare şi politicianism de doi bani ca în „scandalul” alocărilor de locuri (şi implicit finanţare) universităţilor de stat. O ocazie unică pentru fiecare actor să fie „masculul alfa” în faţa propriilor suporteri (prezenţi şi viitori), cu unic rezultat o hărmălaie generalizată din care nimeni nu mai înţelege nimic. La final, fiecare va fi considerat, pe rând, Scaraoţchi, erou, reper moral, luptător pentru valoare academică, securist şi/sau pesedist, dar rezulatul concret al grevelor care nu sunt greve, al cearceafurilor cu sloganuri, al râurilor de cerneală, înjurături, proteste şi postări pe facebook va f...

Acel moment când vezi oameni dragi care fac greșeli evidente dar, în pofida semnalelor de alarmă merg, zombați, înainte... De mulți ani se tot vehiculează pe piață un concept: „unirea dreptei” pentru, vezi doamne, a avea un partid puternic care poate lupta de la egal la egal cu PSD. Și, tot de mulți ani, se observă un comportament recurent: în secunda în care unul „de dreapta” explică de ce anume crede el că e mai breaz decât alții de dreapta, imediat se găsește o nulitate care să urle:  „orgoliooos ce ești, din cauza celor ca tine nu ne putem uni să batem PSD” . O să încerc să explic câteva chestiuni de bun simț, să demolez niște mituri și să dau soluțiile: 1) de ce „dreapta” nu e... „dreapta”, ci „zona non PSD” dar, culmea, nu e nimic tragic în asta chiar dacă unii fac un capăt de ţară, 2) de ce unirea celor din zona non PSD e o imbecilitate acum și 3) ce e, totuși, de făcut. 1)        De ce „dreapta” nu e... dreapta? (dar nu e nimic tragic...