"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Mai rar atâta ipocrizie, manipulare, arătat cu degetul şi false soluţii pentru false probleme ca atunci când intrăm pe terenul minat al discuţiilor despre etnie, naţionalitate, rasă. În ultimii 20 de ani am din ce în ce mai mult impresia că raţiunea este ultima care îşi spune cuvântul şi că, tot mai frecvent, uităm un lucru esenţial: că fiecare dintre noi este membru al unei minorităţi dacă încercăm cu orice preţ să facem decupaje mai mult sau mai puţin artificiale ale umanităţii.  În acest hăţiş de legi, opinii, cutume, pulsiuni şi nu în ultimul rând reflexe primare, care se întrepătrund într-un inextricabil ghemotoc, încerc să clarific o mică porţiune explicând de unde provine profunda neînţelegere dintre francezi şi români pe această temă. Cel mai spectaculos fenomen observat de mine este profunda neînţelegere dintre românii din România şi români francizaţi, adică acei români care mai rapid sau mai lent au adoptat sistemul francez de raportare la etnie. Includ aici deopo...

În a rticolul „Diferenţa între Cluj şi Timişoara: Clujul e cosmopolit, Timişoara e provincială, părerea unui fost ministru implicat într-un scandal cu interlopii într-un club din… Timişoara” prezentaţi, sub acoperirea unor insinuări meşteşugit formulate (astfel încât să nu puteţi fi acuzaţi în instanţă de nerespectarea dreptului la imagine), 100% minciuni referitoare la persoana mea. Mai mult, aceste minciuni sunt neasumate nominal, sub acoperirea (unii ar spune laşă, dar eu aş prefera să nu le dau dreptate) a unei semnături colective: „Redacţia”. Păcat pentru oraşul curajului, Timişoara. Sunt pictat în articolul dumneavoastră ca 1) non-Timişorean, 2) scandalagiu prin cluburi, 3) intrat într-un con de umbră, dornic de publicitate. Realitatea este următoarea: Oricine poate să decidă dacă sunt sau nu timişorean în condiţiile în care: cu echipa de şah de la Generală 18 am reprezentat Timişoara la finala naţională am adus Colegiului Bănăţean mai multe premii naţionale şi inte...