"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Cum arată educația la 30 de ani de la Revoluție în opinia dumneavostră? Fotografia reală e dată de rezultatele la testele PISA, nu de ochii mei, care pot fi subiectivi. Arată ca o uzină chimică cu ţevi ruginite din care se scurg reactivii scumpi (inteligenţa copiilor), operată de muncitori (profesori) majoritar slabi şi care consumă prea multă energie şi reactivi scumpi (bani din impozite) pentru a produce material care se vinde ieftin (tineri slab pregătiţi). Doar arareori, când, întâmplător, sunt în tură suficienţi muncitori (profesori) buni ies produse de calitate, bune de pus în vitrină. Muncitorii proşti ai acestei uzine sunt apăraţi de sindicate violente şi vocale, cei buni marginalizaţi, iar când vine vreunul care ştie cum să repună totul pe picioare e bătut măr de artizanii falimentului : cei care câştigă bani grei din vinderea terenurilor şi decuparea uzinei pentru fier vechi. Totul în aplauzele vecinilor care sunt intoxicaţi de fumul uzinei, dar cu care s...

Halloween este destinat a fi odios, infricoșător, distorsionat, grotesc, absurd. Dar, cum este predat copiilor, are o plasă de siguranță - anume este IREAL. Cu ce să contrastezi acestor oribile calități? Umorul brut, umorul care țipă de frică râzând, umorul absurdului că poate nu ești singur în cavou, adrenalina plină de speranță  - iată calea pe care americanii au ales-o să râdă de moarte! Și dacă o înțelegi - râzi foarte bine cu ei, te simți privilegiat că ești "viu", ai răzbit.  Americanii sunt naivi dar curajoși, ies cu pușca, vor lupta pe față. În sfârșit este VOIE o zi pe an, e consens național, să-ți expui copiii intenstinelor Halloween-ului, ca să-i înveți să nu facă în pantaloni în fața răului. Să râda de el, chiar și urlând cu fața palidă. Ca să facă asocieri când sunt mari, ca atunci când dau de un greu, să nu-l ia prea în serios din prima. Așa se creează niște reflexe pavloviene. Halloween este un... vaccin! Și cine cunoaște limitele culturii americane, știe de...

Hartwig Ochsenfeld (n. 1945, Enachievo, Donbas) Intervievat de Smaranda Vultur la Gărâna în 5 august 2018, Hartwig Ochsenfeld este profesor de engleză, absolvent   al Universității de Vest din Timișoara. A emigrat în Germania. A depus mărturie despre condițiile emigrării lui și a celorlalți germani în filmul Pașaport de Germania (2014 – regizor Răzvan Georgescu, producători Răzvan Georgescu, Alexandru Solomon, Ada Solomon). (Suntem la Gărâna în 5 august 2018 și stau de vorbă în casa familiei Ochsenfeld cu…) Hartwig Ochsenfeld. De fapt în certificatul meu original românesc mă numesc Hartvig Iosif Iosifovici Ochsenfeld. (Hartvig cu „v ” ?) Da. În certificatul acesta românesc original, cu „v” de la Valentin. (Și ai spus că te numești…) Iosif Iosifovici Ochsenfeld. Totdeauna prescurtat cu doi de „I” după Hartvig. (De unde a apărut acest „Iosifovici”?) Îl datorez locului nașterii mele în Donbas, într-un lagăr de muncă forțată, în 30 septembrie 1945. Și, din păcate nu mai e...