"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Hartwig Ochsenfeld (n. 1945, Enachievo, Donbas) Intervievat de Smaranda Vultur la Gărâna în 5 august 2018, Hartwig Ochsenfeld este profesor de engleză, absolvent   al Universității de Vest din Timișoara. A emigrat în Germania. A depus mărturie despre condițiile emigrării lui și a celorlalți germani în filmul Pașaport de Germania (2014 – regizor Răzvan Georgescu, producători Răzvan Georgescu, Alexandru Solomon, Ada Solomon). (Suntem la Gărâna în 5 august 2018 și stau de vorbă în casa familiei Ochsenfeld cu…) Hartwig Ochsenfeld. De fapt în certificatul meu original românesc mă numesc Hartvig Iosif Iosifovici Ochsenfeld. (Hartvig cu „v ” ?) Da. În certificatul acesta românesc original, cu „v” de la Valentin. (Și ai spus că te numești…) Iosif Iosifovici Ochsenfeld. Totdeauna prescurtat cu doi de „I” după Hartvig. (De unde a apărut acest „Iosifovici”?) Îl datorez locului nașterii mele în Donbas, într-un lagăr de muncă forțată, în 30 septembrie 1945. Și, din păcate nu mai e...

Contribuția celor trei laureați este uriașă: practic toate bateriile pe care le folosim astăzi în mod curent se bazează pe tehnologiile lor dar sunt și un exemplu despre cum crizele mobilizează cele mai briliante minți și, în final, duc la un avans tehnologic remarcabil. Să vedem ce au inventat cei trei: Stanley Wittingham, în plină criză a petrolului din anii 70 a inventat o baterie care avea ca anod, unul dintre capetele bater iei, litiu metalic, iar drept catod, celălalt capăt, disulfură de titaniu, care avea calitatea remarcabilă de a intercala, la nivel molecular, ioni de litiu. Chiar dacă producea un potențial mare, de doi volți, această baterie avea o problemă majoră: litiul metalic era prea exploziv pentru a avea o baterie viabilă comercial. S-a ajuns chiar în situația în care laboratorul în care se făceau experiențele, care din când în când explodau, să fie amenințat cu plata produselor care serveau la stingerea focului cauzat. Principiul însă fusese demonstr...