Interviu despre educaţia la 30 de ani de la revoluţie

1. Cum arată educația la 30 de ani de la Revoluție în opinia dumneavostră?

Fotografia reală e dată de rezultatele la testele PISA, nu de ochii mei, care pot fi subiectivi. Arată ca o uzină chimică cu ţevi ruginite din care se scurg reactivii scumpi (inteligenţa copiilor), operată de muncitori (profesori) majoritar slabi şi care consumă prea multă energie şi reactivi scumpi (bani din impozite) pentru a produce material care se vinde ieftin (tineri slab pregătiţi). Doar arareori, când, întâmplător, sunt în tură suficienţi muncitori (profesori) buni ies produse de calitate, bune de pus în vitrină. Muncitorii proşti ai acestei uzine sunt apăraţi de sindicate violente şi vocale, cei buni marginalizaţi, iar când vine vreunul care ştie cum să repună totul pe picioare e bătut măr de artizanii falimentului : cei care câştigă bani grei din vinderea terenurilor şi decuparea uzinei pentru fier vechi. Totul în aplauzele vecinilor care sunt intoxicaţi de fumul uzinei, dar cu care s-au obişnuit, şi al muncitorilor de slabă calitate apăraţi de sindicat.

2. Care este cea mai mare problema a sistemului de educație?

Calitatea profesorilor, că nu ministrul predă la clasă. Dar e ca şi cum m-aţi întreba de ce FC Avântul Prăbuşirea pierde cu Barcelona… Răspunsul simplu este : pentru că jucătorii, deci profesorii, sunt slabi. Dar asta este o consecinţă a prostiilor făcute de-a lungul timpului pentru bani şi putere. Prostii făcute de către oamenii din cei trei centri de putere informală din sistem : sindicatele cvasi-mafiotizate, rectorii politizaţi şi clasa politică hrănită din banii extraşi din sistem prin şpăgi, fabrici de diplome şi pile. Ce vedem azi cu scandalul de la Spiru (departe de a fi unic !) e ilustrativ. Avertizez asupra unui posibil nou pericol: numărul uriaș de ONGuri de apartament care sub aparența unor bune intenții toacă milioane de Euro din bani europeni intervenind în școli fără niciun fel de coordonare sau monitorizare. 

3. De ce nu s-a rezolvat această problemă? Lipsa de curaj sau a fost interesul ca lucrurile să rămână la fel?

Pentru că mai toţi miniştri au venit în minister cu clica lor, cu gașca lor de interese ilegitime, și nu, aşa cum greşit se spune, cu reforma lor. Odată ajunşi acolo unica lor realizare a fost, asemeni lăcustelor, să prăduiască resursele şi să înşurubeze prietenii pe funcţii. Cu un adevărat plan de modernizare coerentă au venit doar doi miniştri, Miclea şi cu mine (pe baza propunerilor de modernizare făcute de Comisia Prezidenţială condusă de Miclea cu Daniel David şi cu mine ca vicepreşedinţi dar și alți membri de mare calibru : Lazăr Vlăsceanu, Dragoș Ciuparu, Răzvan Florian ș.a.). Găsiţi toată documentaţia respectivă aici. Rezultatul a fost Legea 1, lăudată de Comisia Europeană (aici) dar demolată prin peste 70 de OUGuri (vezi aici)de guvernele PSD care au urmat. Legea originară a produs efecte : între 2009 şi 2012 România a avut cel mai mare salt la testele PISA din UE.

4. Dacă ați fi ministru al educației acum, care ar fi primele trei măsuri pe care le-ați lua?

Din păcate situația este de așa natură încât doar un ministru foarte bun nu e suficient. E nevoie de un premier puternic care să aibă principală competență și preocupare educația. Problemele din economie, finanțe sau cele sociale sunt pistol cu apă față de problemele din educație. Ar trebui făcut așa:

• Evaluarea tuturor profesorilor urmată de un program de un an de sprijin individualizat pentru cei care nu corespund şi o retestare care să decidă rămânerea lor în sistem sau nu.
• Revenirea imediată la Legea 1 în varianta originară şi reformă aspră a universităţilor, aşa cum s-a început în 2011 prin clasificarea lor.
• Tăierea fondurilor de la buget pentru primarii care nu reuşesc să ţină sub control abandonul şcolar și să creeze condiții bune în școlile din localitatea lor.

4. Ce înseamnă un popor/o societate needucată?

Diferenţa dintre a fi slugă şi a fi stăpân. Diferenţa dintre a fi profesor la Harvard şi a fi căpşunar.

---