"They who dance are thought mad by those who hear not the music"

Ignor dacă amenințarea premierului Cîțu - cu oprirea robinetului de bani care curg direct de la stat la sindicate – e doar un mic șantaj de tipul ”liniște băieți! Dacă nu, vă iau banii” sau chiar are de gând să o facă. Acum, când această problemă reală a fost repusă pe tapet, premierul nu mai are cale de întoarcere, ea devenind turnesolul moral al guvernării sale. Într-adevăr, nu poți să tai bani de la educație, iar în acest timp o mână de sindicaliști să continue să înoate în șampanie și să se îndoape cu caviar. Fiind singurul om din România care a stopat acest abuz al sindicatelor asupra statului, explic aici, pragmatic, situația: ce e de făcut și care sunt consecințele. 1)     Până la data de 1 noiembrie 2011 sindicatele din educație încasau 1% automat, adică direct din salariile tuturor profesorilor. Din salariul brut, 1% era virat în contul sindicatului. Am primit numeroase semnale din partea unor profesori cărora, în pofida absenței vreunei adeziuni la vreun si...

Ș coala nu este terenul de joacă a celor uniți sub sloganul ”radicali descreierați uniți-vă”! Poporul ăsta, așa cum e el, are niște obiceiuri și tradiții. Acestea îl diferențiază de alte popoare, ceea ce nu e nici rău, nici bine: e un fapt. Există, din ce în ce mai deranjantă, tendința unei ”aplatizări culturale” diktate din birourile unor imberbi conțopiști mediocri, în numele a tot felul de concepte de carton: ”în țara X care are un PIB pe cap de locuitor de 3 ori mai mare ca noi nu se duc flori profesoarelor de 8 martie și nu sunt autorizate icoanele în clasă. De aia la ei nu există corupție”. Fraierii, cu zero experiență a vieții, înghit balivernele astea pe nemestecate și, radical, ne spun că a oferi o floare e corupție, a avea o icoană în clasă e „de ev mediu” și „îndoctrinare religioasă”, or astea nu sunt nici una nici alta! Trebuie să ai o minte bolnavă să îți imaginezi că a primi o floare în fața întregii clase duce din partea unui profesor la un favoritism, trebuie să îi desc...

Astăzi se împlinesc 10 ani de la intrarea în vigoare a Legii educației 1/2011. Pentru adoptarea ei au fost făcute cele mai complexe deliberări din câte cunosc (începute cu raportul Comisiei Miclea [1] din 2007 și finalizate cu trecerea legii în variantă foarte apropiată de cea finală prin Camera Deputaților). Majoritatea conceptelor legii izvorăsc din rapoartele Comisiei Miclea (Mircea Miclea a avut contribuția principală) și au fost completate de mine, de Lazăr Vlăsceanu și de Răzvan Florian, precum și de alți participanți în deliberările publice. Aici găsiți întreg demersul. Voi descrie, sintetic, ce au pierdut românii prin demolarea acestei legi [2] de către PSD (guvernul Ponta și miniștrii lui), într-un format simplu : ce ar fi fost azi dacă legea ar fi fost aplicată la literă. Am fi avut directori de școli de calitate, câștigători ai unor concursuri în care factorul politic ar fi avut influență zero. Directorii ar fi fost selecționați din sânul unui corp de elită, făcut...