Zece ani pierduți pentru educație

Astăzi se împlinesc 10 ani de la intrarea în vigoare a Legii educației 1/2011. Pentru adoptarea ei au fost făcute cele mai complexe deliberări din câte cunosc (începute cu raportul Comisiei Miclea[1] din 2007 și finalizate cu trecerea legii în variantă foarte apropiată de cea finală prin Camera Deputaților). Majoritatea conceptelor legii izvorăsc din rapoartele Comisiei Miclea (Mircea Miclea a avut contribuția principală) și au fost completate de mine, de Lazăr Vlăsceanu și de Răzvan Florian, precum și de alți participanți în deliberările publice. Aici găsiți întreg demersul.

Voi descrie, sintetic, ce au pierdut românii prin demolarea acestei legi[2] de către PSD (guvernul Ponta și miniștrii lui), într-un format simplu : ce ar fi fost azi dacă legea ar fi fost aplicată la literă.

  1. Am fi avut directori de școli de calitate, câștigători ai unor concursuri în care factorul politic ar fi avut influență zero. Directorii ar fi fost selecționați din sânul unui corp de elită, făcut în urma unor formări profesionale de top și selecții adevărate. Legea a fost modificată pentru a da putere totală politicului în selecția directorilor.

  2. Am fi rezolvat problema programei și examenelor, corelându-le. Degeaba predăm materii diverse dacă examenele de a VIII-a și bacalaureatul se dau din 2-3 materii : copiii învață materiile de examen, nu cele predate. Legea prevedea introducerea graduală a predării transdisciplinare și a unei evaluări pe măsură, astfel încât copiii să fie încurajați să învețe la toate materiile. Legea a fost modificată astfel încât azi se predă și se evaluează la fel ca acum 10 ani. Rezultatele elevilor ar fi fost mult mai bune, pentru că lipsurile lor ar fi fost depistate devreme în cadrul evaluărilor de la clasa a II-a, a IV-a și a VI-a. Nimeni nu s-a ocupat serios de această temă.

  3. Am fi avut profesori de calitate. Cel puțin o treime dintre profesori ar fi fost, azi, perfect formați profesional, bine selectați și, mai ales, corect răsplătiți. Legea introducea masterul didactic și formare profesională prin practică alături de cei mai buni profesori din sistem. Selecția ar fi fost făcută la nivel național, printr-un examen serios la finalul formării profesionale, iar angajarea la școală.

  4. Am fi avut finanțare diferențiată a școlilor în funcție de performanța lor. Ar fi fost răsplătite atât școlile care au olimpici, cât și cele care reușesc să aducă înspre școală copii săraci din comunități sărace și slab educate. Această prevedere nu s-a aplicat niciodată.

  5. Am fi fost perfect pregătiți pentru pandemie: legea prevede încă de acum 10 ani înființarea unei biblioteci școlare virtuale care să conțină toate resursele necesare, inclusiv formarea profesorilor pentru predare digitală, precum și proiecte finanțate din bani europeni pentru a adduce internetul în școli. După ce am plecat din minister, în 9 februarie 2012, nu s-a făcut nimic.

  6. Am fi avut un abandon școlar mult mai mic și mai mulți elevi din fiecare generație în liceele ”bune” : clasa a IX-a ar fi fost la școala generală, astfel educația de bază, de 10 clase, până la vârsta de 16 ani s-ar fi desfășurat aproape de casă, cu reducerea abandonului școlar ca o consecință. Este cunoscut că cea mai mare hemoragie a părăsirii școlii se face între clasa a VIII-a și a IX-a.

  7. Activitățile extrașcolare ar fi fost superb organizate: legea prevedea înființarea muzeelor interactive ale științei în jurul cărora s-ar fi structurat întreaga rețea de activități extrașcolare, de la cele artistice la cele de învățare remedială sau pentru performanță. În loc de lucruri cu sens, utile copiilor, cei pe care i-ați votat au risipit banii europeni pe baliverne. Miliarde de euro pe baliverne, nu pe educație.

  8. Am fi avut un învățământ profesional de calitate. Am început, conform legii, învățământul profesional pe model dual german în 2012, cu deschiderea școlii Kronstadt din Brașov. După... au moșmondit legea și măsurile până s-a dus aproape totul de râpă.

  9. Am fi avut universități curate și performante: școlile doctorale proaste ar fi fost închise, plagiatorii dați afară din universități, locurile ar fi fost finanțate la ceea ce e relevant pentru societate, iar universitățile ar fi fost finanțate în funcție de performanța lor. După clasificarea făcută de mine în 2011 nimeni nu a mai făcut nimic, dar toți au vorbit despre cum o vor face. Iar acum, în loc ca universitățile să fie finanțate în funcție de performanță, sunt încă finanțate din pixul politic al ministrului.

  10. Doctoratele ar fi fost ”pe bune”: ar fi primit finanțare doar pe bază de competiție cele mai bune proiecte din cele mai bune grupuri de cercetare, prezentate de cei mai brilianți tineri. Evident, odată cu plecarea mea din minister, legea a fost schimbată, organizarea doctoratelor compromisă.

Sigur, sunt mult  mai multe lucruri care pot fi spuse, mă opresc la 10. Dacă vă gândiți bine, aproape de fiecare dată când apare vreo problemă cu educația copilului dumneavoastră soluția e una din cele 10 măsuri de mai sus, impecabil gândite în Legea 1/2011.

În loc de concluzie trebuie să constatăm că realitatea sumbră de azi e rezultatul votului de ieri: când votezi deștepți, ai parte de lucruri deștepte. Când votezi proști mafioți, ai parte de prostie și hoție, când votezi mesianici, ai parte de vise frumos ambalate, dar și de o trezire cam neplăcută.

Din păcate nu cred că în curând vom mai avea șansa unei atât de bune articulări legislative în educație. Tot din păcate, și dacă am avea și ne-am ține serios de treabă, rezultatele se vor vedea abia peste 10 ani. Pe care nu i-am fi pierdut dacă am fi știut să profităm de nesperata șansă a Legii 1/2011 care, chiar dacă a ajuns să fie demolată, are meritul de a fi arătat că se poate legifera o adevărată modernizare.

Mult noroc, că aveți nevoie!


[1] Mircea Miclea profesor, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca şi formată din Daniel David – vicepreşedinte, vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Daniel Funeriu – vicepreşedinte, cercetător, Universitatea Tehnică din Műnchen, Germania, Răzvan Valentin Florian – secretar, director executiv Asociaţia „Ad Astra”, Dragoş Ciuparu, profesor, Universitatea de Petrol şi Gaze „Ploieşti”, Mihai Ionac, profesor, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”, Timişoara, Tudor Luchian, conferenţiar, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, Dorel Banabic, profesor, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Romiţă Iucu, prorector, Universitatea Bucureşti, Petre T. Frangopol, consilier, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Lazăr Vlăsceanu, profesor, Universitatea Bucureşti, Cezar Bârzea, profesor, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

[2] https://www.dropbox.com/s/elrhmritfk0usu1/Modernizarea%20educatiei%202007-2012.pdf?dl=0

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Articolul 32, aliniat 5 din Constituția României: Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. M-am opus introducerii homeschooling-ului in Legea 1 și îmi asum acest lucru. Toti politicienii papagali fug de dezbaterea asta, sa nu supere pe nimeni, dar noh, la cati mafioti am suparat la viata mea, ce mai conteaza 2-3 oameni... Plus ca n-o sa mai candidez vreodata. Faptele: o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți* ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau c...
Citiți mai multe

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Imagine
Cine, la lecțiile de chimie din liceu, nu a fost stresat de dificultatea conceptelor privind legătura chimica? Hibridizarea orbitalilor atomici, legătura covalentă, teoria cuantică a legăturii chimice, dar și structura secundară și terțiara a proteinelor sunt tot atâtea subiecte care au revoluționat chimia și au dat nenumărate dureri de cap deopotrivă profesorilor și elevilor de liceu. Responsabil pentru acestea este un singur om: Linus Pauling. Savant neobișnuit de curajos în promovarea ideilor noi, în palmaresul căruia numărul marilor descoperiri nu este egalat decât de numărul erorilor monumentale și a controverselor pe care le-a generat. Sigurul om din istorie laureat cu două premii Nobel individuale (1954 - chimie și 1962 - pace), Pauling provine din familia unui farmacist original: clienții plăteau doar dacă, în urma tratamentului cumpărat, se făceau bine! Ideea nu a fost inspirată, familia tânărului Linus fiind nevoită să trăiască o perioadă din ajutoarele bunicilor. Orfan de...
Citiți mai multe

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Imaginați-vă că aveți în buzunarul din dreapta 100 de bancnote de un leu fiecare, iar în cel din stânga doar o bancnotă de 500 de lei (există..., dacă n-ați avut ocazia). Cu această imagine în minte vă rog să citiți rândurile următoare. Pe la sfârșitul veacului al XIX-lea Alexandru Cihac a publicat un dicționar etimologic al limbii române. După ce a încheiat redactarea, învățatul nostru s-a apucat să numere cuvintele de origine latină și pe cele de origine slavă din dicționar. A constatat un lucru surprinzător   : cuvintele de origine slavă erau de două ori mai numeroase decât cele de origine latină. Și a mai constatat că unul din cinci cuvinte era de origine turcă. În aceste condiții se naște întrebarea firească   : mai avem noi dreptul să susținem latinitatea românei   ? Nu e, oare, mai logic să recunoaștem că româna e limbă slavă   ? Răspunsul a venit prompt din partea lui B.P. Hasdeu care, în teoria sa despre circulația cuvintelor, a demonstrat convingător la...
Citiți mai multe

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Dragi lideri de opinie, poate vă recunoașteți, poate nu, în textul de mai jos. Dacă nu vă recunoașteți, scuze pentru prețiosul timp pierdut. Dacă vă recunoașteți, măcar parțial, uitați-vă în oglindă și întrebați-vă ce-i de făcut. Soluția e la voi. Pentru că în curând va fi prea târziu. Am scris textul acesta cu frăție întru suferință, nu cu aroganță. Pentru că sunt în căutare de soluții, nu în dorința de a da lecții. L-am scris, mai ales, cu prietenie și convingere că se poate ieși din acest cerc vicios.  Citesc zilnic opinii noi și originale despre „scandalul din educație” din partea multor „formatori de opinie”. Unii redescoperă apa caldă. Ca la fotbal, fiecare are „teoria lui”.  Eu îi întreb: oameni buni, unde erați în vara lui 2011 când cei care au organizat primul bacalaureat corect, începând cu cei 20.000 de supraveghetori, cei peste 40 de inspectori și întreg aparatul ministerului erau linșați mediatic pentru curajul de a fi arătat adevărul? V-ați inflamat trei...
Citiți mai multe

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România

Imagine
Unii oameni chiar insistă să-mi întrerupă tăcerea. Nu e bine băieți... Iată o analiză a situației referitoare la auxiliare: A) Legea 1 spune la articolul 69:   (1)  În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (...) (5)  Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional. În traducere: profesorul este liber să folosească orice auxiliar vrea el, dacă auxiliarul respectiv este aprobat de minister  în baza unei proceduri specifice. E normal să fie așa, atâta timp cât ministerul este responsbil de programele școlare. Plus că astfel se evită predarea unor aberații ...
Citiți mai multe