Follow the money: banii sindicatelor ca turnesol moral al guvernării PNL-USRPLUS
Ignor dacă amenințarea premierului Cîțu - cu oprirea robinetului de bani care curg direct de la stat la sindicate – e doar un mic șantaj de tipul ”liniște băieți! Dacă nu, vă iau banii” sau chiar are de gând să o facă. Acum, când această problemă reală a fost repusă pe tapet, premierul nu mai are cale de întoarcere, ea devenind turnesolul moral al guvernării sale. Într-adevăr, nu poți să tai bani de la educație, iar în acest timp o mână de sindicaliști să continue să înoate în șampanie și să se îndoape cu caviar. Fiind singurul om din România care a stopat acest abuz al sindicatelor asupra statului, explic aici, pragmatic, situația: ce e de făcut și care sunt consecințele.
1) Până la data de 1 noiembrie 2011 sindicatele din educație
încasau 1% automat, adică direct din salariile tuturor profesorilor. Din
salariul brut, 1% era virat în contul sindicatului. Am primit numeroase semnale din partea unor profesori cărora, în pofida absenței
vreunei adeziuni la vreun sindicat, li se retrăgea în mod automat cotizația
sindicală.
2) Am inițiat și semnat ordinul 4576 din 2011 prin care
cotizația de sindicat nu mai era colectată direct din salariu. Prin efectele acestui ordin, profesorii primeau salariul
integral, urmând să decidă ei înșiși dacă plătesc sau nu cotizația către
sindicate. La o lună de la intrare în vigoare a ordinului, numărul celor care mai
cotizau la sindicate a scăzut la 7.9%, ceea ce înseamnă că mai bine de 9 din 10
profesori au renunțat la „seviciile“ sindicatului.
S-au întâmplat atunci,
în spatele ușilor închise, patru lucruri:
a)
lideri
sindicali au venit la mine în birou și mi-au spus ”dacă ne dați banii înapoi
ieșim în stradă și spunem că sunteți Spiru Haret 2 și că Legea educației pe
care ați dat-o e genială”
b)
am refuzat
categoric și atunci am aflat și ați aflat din presă că sunt un analfabet, un
impostor fără bacalaureat... care s-a pus să distrugă învățământul românesc
c)
s-au făcut
presiuni politice în PD-L ca să fiu schimbat din funcție: întrebați-i pe Emil
Boc și pe Ioan Oltean dacă nu mă credeți
d)
au fost
inițiate acțiuni în instanță: civile și penale împotriva mea (toate pierdute de
sindicate).
3)
în data de
29 mai 2012, la numai 14 zile de la instalarea în funcția de ministru interimar
al educației, Liviu Marian Pop a semnat ordinul 4271/2012 prin care s-a revenit
la situația în care sindicatele încasează 1% direct din salariul brut al
cadrelor didactice. Ca secretar general al
unui sindicat, Liviu Marian Pop fusese până atunci cel mai acerb critic al meu.
Altfel spus, prima grijă a guvernului Ponta în 2012 a fost să dea banii înapoi
sindicatelor din educație direct din salariile profesorilor, punând ministru un
sindicalist care mă contestase violent. Iată dovada clară în virtutea căreia
semnalez cârdășia dintre sindicate și PSD. Azi, acei 1% încasați de sindicate reprezintă
aproximativ 20 de milioane de euro anual. A căror destinație nu este niciodată
verificată de nicio autoritate.
4)
În 11
ianuarie 2016 este adăugat art. 24 la Legea 62/2011 prin care angajatorul este
obligat să rețină cotizația direct de pe statele lunare de plată, la cererea
sindicatului. Este, de ochii lumii, introdusă în articol
sintagma ”cu acordul membrilor”, mizându-se pe faptul că puțini îndrăznesc să
se opună. Și cum s-ar opune când știu că, fiind prezent în comisia de evaluare
a profesorilor, sindicatul are la îndemână un asemena mijloc de presiune de
care, la un moment dat, poate depinde cariera lor lui profesională? Printre
inițiatorii acestei legi (în dezbatere parlamentară din 2013) găsim nume sonore
ale PSD, dar și ale PNL-ului de ieri și de azi: Ana Birchall, Liviu Marian Pop,
Nelu Tătaru, Ben-Oni Ardelean, Victor Ciorbea.
5)
Un alt
articol interesant al aceleiași legi (26, alin 1) spune ”Controlul activității
financiare proprii a organizațiilor sindicale se realizează prin comisia de
cenzori, care funcționează potrivit statutului și legislației în vigoare.”. Altfel
spus, sindicatul se controlează pe sine din punct de vedere financiar, după ce
statul, ca angajator, îi virează lunar 1% din salariile angajaților...
6)
În educație,
liderii sindicali sunt degrevați de ore (vreo 170 de norme, adică echivalentul normelor
din 17 școli cu 10 profesori fiecare) dar primesc salariul ca și cum ar fi la
catedră (Art. 263. alin. 10 din Legea 1/2011, introdus în 2013). Intuiesc că situația e similară în alte domenii.
7)
Am afirmat
recent că sindicatele sunt structuri cvasi-mafiote, ocazie cu care un sindicat din Iași m-a dat în judecată.
În fața argumentelor mele –printre care și cererea formulată instanței de a ne
pune la dispoziție lista patrimoniului sindical și veniturile liderilor
sindicali– sindicatul a renunțat la cauză. Am aflat totuși că acel sindicat
județean din educație avea cel puțin o agenție de voiaj, o instituție nebancară
de credit (CAR) și un hotel. Nu îndrăznesc să mă gândesc ce patrimoniu
gestionează liderii marilor confederații sindicale naționale și ce venituri au.
Cred că am fi cu toții șocați dacă aceste date ar fi publice, căci pensiile
speciale ni s-ar părea, probabil, ridicole.
Iată cum, cu legea în
mână, liderii sindicali din România gestionează fără niciun control un
patrimoniu imens, încasează salarii galactice, fiind sistematic protejați de
legi date în perioada guvernelor PSD care „plâng“ de mila sărmanilor, pe care,
de altfel, îi jefuiesc sistematic. Ne mai mirăm atunci că aceste ”sindicate” se
constitie într-o o armă de luptă împotriva guvernelor non-PSD?
Acest mod de
”parazitare” a muncii colegilor nu este ilegal, ci doar dăunător, tot așa cum
parazitarea omului de către tenie nu este ilegală, ci dăunătoare. Nu, majoritatea
sindicatelor din România nu desfășoară activități ilegale, ci activități dăunătoare
interesului public, activități protejate de legi date de majoritățile politice
pe care le servesc. Teoretic sindicatele ar trebui să fie un pilon al democrației.
Din păcate majoritatea sindicatelor au fost pervertite de lideri veroși care au
un singur interes: buzunarul propriu.
Pentru a îndrepta
această situație premierul Cîțu și liderii politici ai coaliției de guvernare
au de făcut patru lucruri simple:
1)
Abrogarea
(prin lege, nu OUG!) a Art. 24, alin 1 din Legea 62/2011
2)
Modificarea
Art. 26 din Legea 62/2011, astfel încât să existe un control extern asupra
activității financiare a sindicatelor
3)
Listarea
patrimoniului tuturor sindicatelor din România
4)
Obligația
liderilor sindicali de a depune declarația de avere
Cine vor fi politicienii
care vor depune o asemenea lege simplă? Întreb, pentru că sirenele păcii cu
aceste organizații care își spun ”sindicat”, dar în realitate sunt sinecuri
pentru o mână de lideri, vor cânta melodios la urechile premierului și ale
celorlalți lideri ai coaliției. Adevărata voință de deparazitare a vieții
publice se va vedea, stimate domnule premier și stimați domni ai coaliției, în
actele voastre, nu în declarații. Turnesolul moral al guvernării dumneavoastră
se va vedea în capacitatea de a tăia beneficiile injuste ale celor puțini, dar
puternici, nu în elanul de a lua de la cei mulți și slabi! Nu puteți revendica o
orientare ideologică de dreapta când, corect, tăiați banii studenților pentru
călătorii ilimitate cu trenul, iar când vine vremea măsurilor corecte față de
liderii veroși ai sindicatelor să vi se înmoaie penița stiloului cu care trebuie
să semnați.
Am făcut-o, în 2011,
printr-o simplă semnătură și nu a murit nimeni din asta. E adevărat: toți liderii
sindicatelor din educație au plecat în mandatul meu. Da, a duce lupta cea
dreaptă e greu: te înjură toți mafioții, te atacă toți profitorii. Dar are un
avantaj: oricât te-ar murdări ei în ochii publicului, ești curat când te uiți
în oglindă. Și, peste ani, când zgomotul vieții publice se va fi încheiat, iar
lumea nu-și mai aduce aminte de numele tău, tot în oglindă te privești și,
inevitabil, te întrebi: ”am făcut ceea ce trebuia când am condus țara mea?”.
Dați-vă și dumneavoastră, stimate domn premier, șansa să vă răspundeți cu un
ferm ”DA”! Vă asigur că sentimentul e foarte plăcut.
PS: când am fost
învestit în funcție toată presa a vuit despre ”arogantul care are două
Jaguaruri” în condițiile în care toți banii mei fuseseră câștigați în afara României.
Nimeni din presă nu-i întreba pe liderii sindicali care plecau de la demonstrații
anti-guvern în Porsche de unde au bani pentru asemenea mașini, când toată viața
lor făcuseră doar sindicalism.
Comentarii
Trimiteți un comentariu