Mărțișoare, flori și icoane

Școala nu este terenul de joacă a celor uniți sub sloganul ”radicali descreierați uniți-vă”!

Poporul ăsta, așa cum e el, are niște obiceiuri și tradiții. Acestea îl diferențiază de alte popoare, ceea ce nu e nici rău, nici bine: e un fapt.

Există, din ce în ce mai deranjantă, tendința unei ”aplatizări culturale” diktate din birourile unor imberbi conțopiști mediocri, în numele a tot felul de concepte de carton:

”în țara X care are un PIB pe cap de locuitor de 3 ori mai mare ca noi nu se duc flori profesoarelor de 8 martie și nu sunt autorizate icoanele în clasă. De aia la ei nu există corupție”.

Fraierii, cu zero experiență a vieții, înghit balivernele astea pe nemestecate și, radical, ne spun că a oferi o floare e corupție, a avea o icoană în clasă e „de ev mediu” și „îndoctrinare religioasă”, or astea nu sunt nici una nici alta!

Trebuie să ai o minte bolnavă să îți imaginezi că a primi o floare în fața întregii clase duce din partea unui profesor la un favoritism, trebuie să îi desconsideri într-un mare fel pe profesori pentru a-ți imagina că un mărțișor, adesea făcut cu mânuțele lor de elevi, îți dă 2 puncte în plus la lucrarea de control! Da, poate să fie stânjenitor ca fiica șefului de post să ducă un mare buchet învățătoarei iar un copil mai amărât să nu poată să îi ofere nici un buchet de ghiocei, dar aceste lucruri învățătoarea poate foarte bine să le transforme în ceva pozitiv, așa cum făcea învățătoarea mea, Schoereg Rozalia, o a doua mamă pentru mine și colegii mei, când sesiza asemenea situații.

Referitor la icoane -și vă spune asta un om puțin dus la biserică- relaxați-vă:

creștinismul este la originea civilizației noastre, care s-a dezvoltat într-atât, din punct de vedere cultural, științific și social, încât acum civilizația noastră înglobează și transcende esența sa creștină. Icoanele, așadar, trebuie văzute ca un simbol al culturii noastre, ca o expresie vizibilă a rădăcinilor noastre, nicidecum ca un obiect ritualic al unui cult anume.

În concluzie:

1. oferiți fără probleme mărțișoare (care sunt în patrimoniul imaterial al UNESCO) și flori. Faceți acest lucru cu delicatețe față de colegii care, poate, nu pot oferi ceva asemănător.
2. Nu e nicio problemă în a avea icoane în școli sau săli de clasă, priviți-le ca pe un simbol cultural al națiunii noastre, nu ca pe un obiect ritualic.
3. E foarte bună punerea la punct făcută de ministru referitor la punctul 1.
4. Luați aminte la ceea ce a spus Vaclav Havel: „În definitiv, faptul că mă simt european nu înseamnă că încetez a fi ceh. Din contră, ca ceh sunt și european. o spun, oarecum poetic, că Europa e patria patriilor noastre”. Altfel spus, apartenența la Uniunea Europeană adaugă la faptul că suntem români, nu substituie și nu vrea să substituie „românismul” nostru. De care putem să fim mândri și pe care avem datoria, zilnic, să îl ameliorăm!

Nu uitați, Uniunea Sovietică e cea care a vrut aplatizare culturală, ștergerea diferențelor culturale între republicile sale, nu Uniunea Europeană!

Ea, Uniunea Europeană, vrea ca fiecare să ne întărim tradițiile și niciun funcționăraș militant de la Bruxelles sau de aiurea nu poate să schimbe această esență a Uniunii Europene. Oricât s-ar da cu fundulețul de pământ și oricât ar vântura, fals, pretinse „valori europene” pe care, fals, le invocă în promovarea idioțeniilor din capul lui/ei.