Europa: starea Uniunii
Istoria recentă a Uniunii Europene arată o evoluție a relațiilor dintre „vechea Europă” – în esență Franța, Germania, Benelux, Italia – și „noua Europă” reprezentată de fostele țări din lagărul comunist. La începutul anilor 1990, țările proaspăt eliberate de regimul comunist s-au grăbit să adopte sistemele politice, sociale și economice ale Occidentului; un punct de cotitură în această dinamică a reprezentat declarația lui Jacques Chirac din 2003 despre țările din Est, care tocmai se aliniaseră poziției Washingtonului: „nu sunt foarte bine educate și puțin inconștiente și [ ... ] au ratat o bună ocazie să tacă”. Această declarație ilustrează ceea ce mulți gândeau, dar nu aveau curajul s-o spună : „vechea Europă” privea cu aroganță „noua Europă”. De atunci, odată cu extinderea Uniunii Europene, au avut loc trei evenimente majore: În Vest, trăim o agresiune ideologică fără precedent din partea unui stângism de tip nou * , axat pe autoflagelarea culturii occidentale, renegarea va...