Legitimitatea opiniei și capcana propagandei: diferența dintre toleranță și lașitate
Oamenii au păreri în funcție de care acționează. Unuia îi plac puloverele verzi, alteia îi plac șlapii maro, unuia îi plac bananele, altuia piersicile și mie cireșele. Foarte bine, libertate înseamnă ca atunci când ceva îți place sau displace să nu trebuiască să dai socoteală nimănui referitor la ceea ce îți place sau nu, să poți să alegi fără a fi constrâns de altceva decât de legile adoptate conform procedurilor instituționale ale statului democratic. De exemplu mie nu îmi place să strâng mâinile oamenilor. E o formă foarte ușoară de afefobie. Mai precis sunt strâns-mâini-fob. Uneori trec peste, pentru conveniență socială, pentru că în ziua aceea sunt mai relaxat, sau pur și simplu, pentru că așa am chef pe moment. Alteori nu am chef și, civilizat și discret, sugerez interlocutorului să intrăm în subiect fără vreo strângere de mână. Covârșitoarea majoritate nu bagă de seamă, unii consideră asta o ciudățenie, alții mă arată cu degetul pentru că „hă hă hă, ăsta e diliu, cum dracu să nu...